Moda la femei în timpul lui Cuza

În Țara Românească și Moldova ritmurile de adaptare la noua modă de tip european au fost în această ordine:femeile sunt primele (revistele de modă de la Paris aveau adesea ultima pagină pe care era afişată rochia la modă, ruptă), urmate de fiii boierilor care se duc la studii, iar în ultimă instanţă boierii. De ce marii boieri sunt ultimii care renunţă la portul Oriental? Motivele sunt de natură economică, ei cheltuind foarte mult pe hainele lor, dar şi sentimentele de nostalgie generată de aminterea tinereţii pierdute si de începuturile portului Oriental. Motivul principal era că hainele îi defineau statutul fără ca el să se mai recomande.
Cu ocazia Unirii Principatelor Române vă prezentăm câteva rochii a unor doamne de la Golești și nu numai, contemporane cu unionistii și faptele lor.

Odată cu creşterea volumului fustei s-a recurs pentru susţinere la utilizarea oaselor de peşte, iar în 1856 s-a ajuns la un schelet din 10 cercuri de metal legate între ele cu panglici din pânză.Pentru a se feri de frig, pe sub crinolină, doamnele purtau pantaloni până la genunchi, decoraţi cu dantele şi funde.
În Franţa a devenit un subiect de caricatură, numită şi colivie, iar în Principate a purtat şi numele de malacov, după numele fortăreţei din sistemul defensiv al Sevastopolului, cucerită cu greu în timpul Războiului Crimeii.

După 1860 se modifică fusta, volumul ei se orientează spre spate şi se termină cu o trenă maiestuoasă. Astfel îi pozează Elena Cuza, în 1863, lui Carol Pop Szathmari pentru portretul oficial. Ca şi cronolina, trena a fost criticată ca fiind neigienică, trecerea doamnelor pe stradă stârnind praful, care se aduna sub trenă şi îmbâcsea lenjeria de corp, ciorapii şi încălţămintea.

Talia de viespe era foarte apreciată, în aşa fel încât un bărbat să îi poată cuprinde talia cu mâinile lui puternice. Adoptarea corsetului s-a dovedit a avea dezavantaje, prezentând un pericol pentru sănătatea femeilor.

Existau legi nescrise pentru îmbrăcămintea potrivită fiecărei ore a zilei. La plimbare, doamnele aveau pălărie, iar umerii şi braţele erau acoperite. Seara, femeia îşi expunea umerii şi braţele, purta o rochie decoltată şi plină de bijuterii. Pălăria nu îşi avea locul în ţinuta de gală, unde coafura se afla în centrul atenţiei.