PSALTIREA-UN AJUTOR SAU O AMENINTARE?
“Te pun la Psaltire!“-este o amenintare des intalnita mai ales in mediul rural cand oamenii simpli nu reusesc sa isi mai gaseasca dreptatea. Inseamna ca vor citi Psaltirea, cu speranţa că Dumnezeu va lămuri lucrurile. Căci ea se citeşte cu umilinţă şi speranţă şi, după lectura ei, vine lămurirea şi se înfăptuieşte dreptatea lui Dumnezeu.
Psalmii sunt mângâietori,indeamnă la pocăinţă, ne fac mai buni, mai credincioşi, mai atenţi faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele nostru. Prin psalmi se cere iertarea păcatelor, se recunoaşte slăbiciunea firii omeneşti şi se cere întărire în lupta cu ispitele şi cu diavolul. Se citesc în orice zi a anului, dar mai ales la vreme de necaz şi de supărări,in post şi, întotdeauna, credinciosul simte ajutorul lui Dumnezeu după citirea lor. Psaltirea proorocului şi împăratului David este, dintre cărţile canonice ale Vechiului Testament, poate cea mai citită carte în rândul credincioşilor.
Psalmul 142 este un apel călduros către Dumnezeu după ajutor într-un timp de necaz mare. Se regăseşte în slujba Utreniei şi de asemenea la începutul Acatistelor. Este un psalm care face parte din rugăciunile începătoare şi este urmat de Psalmul 50. Prorocul David l-a scris dupa caderea sa in pacatul uciderii si a preacurviei, este un psalm al pocaintei, al caintei, al plangerii si al regretarii savarsirii faradelegii fata de Dumnezeu.
Binecuvântarea de la preot pentru citirea Psaltiriii este bună şi recomandată, dar nu este obligatorie.Puteti sa cititi zilnic sau pe sarite,in functie de starea sufleteasca. Numele din limba româna vine de la traducerea în limba greacă. „Psalmoi” s-ar putea traduce prin „cântari acompaniate cu instrument muzical”.
