Senatul României aniversează 160 de ani!

Senatul a apărut pe scena politică din ţara noastră la iniţiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în anul 1864, când, prin plebiscitul din 23-26 mai/4-7 iunie, românii s-au pronunţat asupra unui document cu valoare constituţională – “Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris din 7/19 august 1858”. Statutul prevedea instituirea unei noi Camere parlamentare, alături de Adunarea Deputaţilor. În cadrul acestui sistem bicameral, primul Senat al României, care avea şi atribuţii privind controlul constituţionalităţii legilor, a funcţionat ca un “corp ponderator”, ca un factor de echilibru între puterile statului. El era alcătuit din membri de drept (capi ai bisericii şi ai unor autorităţi publice) şi membri numiţi de domnitor (reprezentaţi ai judeţelor şi înalţi func’ionari.

Prin Constituţia din 1866, întemeiată pe principii democratice considerate avansate la acea vreme, Senatul a devenit un organ ales, pe bază de vot cenzitar, deşi cuprindea şi câţiva membri de drept, cum sunt moştenitorul tronului şi fruntaşii bisericii. Câte două persoane din fiecare judeţ erau alese în Senat pentru o durată de opt ani, jumătate din numărul lor fiind reînnoit la patru ani. Universităţile din Bucureşti şi Iaşi aveau dreptul de a alege câte un reprezentant propriu în Senat. Cu acest sistem parlamentar bicameral România s-a înscris în familia statelor democratice ale Europei şi a cunoscut un rapid proces de modernizare politică, economică şi culturală, sub un regim de monarhie constituţională care a durat până la începutul celui de al doilea război mondial. Senatul a jucat un rol deosebit în viaţa politică românească şi prin faptul că a reprezentat principalul for de consacrare a unor decizii de însemnătate istorică pentru naţiunea română, de la proclamarea Independenţei de stat (1877) şi adoptarea unor legi importante menite să accelereze modernizarea ţării, până la consfinţirea Marii Uniri din 1918 şi relansarea dezvoltării pe noi coordonate a României în perioada interbelică.

Regele Carol al II-lea a impus, în 1938, o nouă Constituţie, prin care a introdus un regim de monarhie autoritară, pe fondul unor profunde tensiuni politice interne şi al unor ameninţări externe. Noua Constituţie a prevăzut, alături de senatorii de drept – dintre care făceau parte şi membrii familiei regale –, o categorie de senatori numiţi direct de rege şi o alta a senatorilor aleşi pe baza unui sistem corporatist. Prin legea electorală din 9 mai 1939, corpul electoral a fost împărţit în trei categorii, după criteriul activităţii profesionale (agricultură şi muncă manuală, comerţ şi industrie, ocupaţii intelectuale). Sub regimul dictaturii regale, Parlamentul a devenit un organ decorativ, lipsit de principalele sale atribuţii. Senatul a fost aservit puterii executive, iar regele decidea în problemele majore prin decrete-legi. În perioada celui de al doilea război mondial, odată cu instaurarea regimului de dictatură militară, în toamna anului 1940, activitatea Senatului şi a Adunării Deputaţilor a fost suspendată.

Romfilatelia introduce astazi emisiunea de mărci poștale „Senatul României, 160 de ani formată din:Marca poștală cu valoarea nominală de 4,60 Lei: reproduce stema instituției alături de portretul lui Alexandru Ioan Cuza, fondatorul ei;Marca poștală cu valoarea nominală de 25 Lei: reproduce o imagine panoramică a Sălii de plen a Senatului alături de stema oficială a instituției;Colița filatelică dantelată, a cărei marcă poștală are valoarea nominală de 33 Lei: redă sub imaginea cupolei Sălii de plen, panorama vastă a fațadei sediului Senatului României;Plicul „prima zi”: reunește reprezentări ale Sălii de plen, stemei Senatului României și un text explicativ.

Primului Senat al României îi reveneau atribuții privind controlul constituționalității legilor, funcționând ca un „corp ponderator” și ca un factor de echilibru între puterile statului.

Conform Constituției din 1866, Senatul era format în principal din membri aleși pe bază de vot cenzitar (alegători erau cei cu un anumit venit anual pentru care plăteau un anumit cuantum de impozit), dar și dintr-o serie de membri de drept: moștenitorul Tronului României și ierarhii Bisericii.