Fără categorie

Despre privilegii, politică și prigoană în vremea Apostolului Pavel într-o analiză făcută de judecătorul Rebeca

 

Sfântul Apostol Pavel a fost o personalitate extraordinară, complexă și contradictorie, care a redat cel mai bine mesajul lui Cristos; a devenit „apostolul neamurilor”, iar în 258 a fost canonizat și este celebrat în fiecare an alături de Sfântul Petru, primul dintre cei chemați, la 29 iunie.

Judecătorul Ion Rebeca, de-a lungul timpului, s-a aplecat spre a studia dreptul roman, comparându-l cu cel al Uniunii Europene. Astăzi ne va împărtăși câteva gânduri raportate la cel mai cunoscut cetățean roman pe care îl cunoaște Carte Sfântă- Sfântul Apostol Pavel.

Judecătorul Ion Rebeca

1.Cât de importantă era cetăţenia romană acum 2000 de ani şi ce efect avea asupra evreilor?

               Cetăţenia atunci, ca şi în zilele noastre, reprezenta apartenenţa unei persoane la un stat, în raport de care se stabilea statutul său juridic, constând în drepturile civile şi politice, precum şi obligaţiile persoanei faţă de acel stat.

            În epoca imperială se făcea distincţie între cetăţenii romani şi peregrini. Numai cetăţenii romani se bucurau de toate drepturile publice şi private prevăzute de Constituţia Romană. Cetăţeanul roman avea dreptul de a vota în adunările publice( Ius sufragi), de a fi ales magistrat(Ius honorum), de a sluji la oaste(Ius militiae), de a participa la exerciţiul cultului public sau de a se căsători. În caz de arestare,  cetăţeanul roman nu putea să fie supus la pedepse corporale, iar dacă era pus sub acuzare avea dreptul să opteze pentru a fi  judecat de o instanţă locală sau de un tribunal roman. Cu privire la judecata unui cetăţean roman, Cicero spunea: „ să legi un cetăţean roman este o infracţiune; să-l biciuieşti este un abuz; să-l omori echivalează cu paricidul”.

              Cetăţenia romană se putea dobândi prin naştere din părinţi cetăţeni romani sau printr-un fapt posterior naşterii, ca în cazul sclavilor, care odată cu dobândirea libertăţii primeau şi cetăţenia. Se mai acorda ca o favoare unei persoane sau unei colectivităţi. În anul 212 D.Hr., Împăratul Caracall a acordat cetăţenie romană cu unele excepţii, tuturor locuitorilor Imperiului Roman.

Regulile privind cetăţenia romană se aplicau în toate provinciile romane, inclusiv în Iudeea, provincie romană între anii 6-132 D.Hr.

2.Cum a dobândit tatăl lui Saul, devenit mai târziu Sfântul Apostol Pavel, cetăţenia romană?

Mai întâi să spunem cine a fost Sfântul Apostol Pavel. Date despre viaţa şi activitatea misionară a Sfântului Apostol Pavel găsim în Cartea Faptele Apostolilor și epistolele sale.

Sfântul Apostol Pavel, denumit şi „Apostolul neamurilor„ s-a născut în oraşul Tars, capitala Cilliciei, denumire antică dată unei regiuni din sudul Anatoliei. A făcut parte din seminţia lui Veniamin şi a învăţat la şcoala lui Gamiliel, unul dintre cei mai învăţaţi rabini din acele vremuri, sub îndrumarea căruia a devenit unul dintre cei mai aprigi persecutori ai creştinilor, fiind martor la omorârea prin lapidare a Sfântului Apostol şi Arhidiacon  Ştefan Întâiul Mucenic, după cum însuşi Apostolul Pavel mărturiseşte(Faptele Apostolilor, 22,1).

Însărcinat de Sinedriu pentru persecutarea creştinilor, Sfântul Apostol Pavel   călătoreşte spre Damasc, iar în această călătorie, într-o vedenie, i se descoperă Hristos, minune în urma căreia Saul se converteşte şi este botezat de către Sfântul Apostol Anania, luând numele de Pavel.  În  sinagogile din Damasc  Sfântul Apostol  Pavel  propovăduieşte că IISUS este Fiul lui Dumnezeu(Fapte 9,12, 20).

După primirea botezului la Damasc, ajunge împreună cu Barnaba, creştin-iudeu originar din Cipru, unde îi cunoaşte pe Sfinţii Apostoli. Ameninţat de iudeii elenişti, Apostolul se retrage la  Cezareea, ajunge la Tars şi apoi la Antihoia, începând cu Barnaba şi Sfântul Evanghelist Ioan Marcu prima călătorie misionară. În cele trei călătorii misionare, Sfântul Apostol Pavel propovăduieşte Evanghelia din Iudeea până în Spania, iar la întoarcerea la Ierusalim este arestat de către evrei în Templu.

În faţa Sinedriului, mărturiseşte  cum s-a convertit şi a fost trimis la neamuri pentru  a îl propovădui pe IISUS HRISTOS. Fiindcă iudeii au pus la cale uciderea Apostolului, tribunul Claudius Lysias  l-a trimis noaptea, păzit de soldaţi, în Cezareea, pentru a fi judecat de către procuratorul Felix(Fapte 23, 1,23,24,26). Înaintea procuratorului, Apostolul Pavel se apără de învinuirile aduse de către iudei, de faţă fiind arhiereul Anania, câţiva bătrâni şi un oarecare retor Tertul(Fapte 24,1) .

Pe drumul Damascului

În calitate de cetăţean roman, Sfântul Pavel a cerut să fie judecat la Roma de către Cezar. Înlănţuit, navighează spre Roma, însoţit de sutaşul Iuliu din Cohorta Augusta. Corabia cu care  a călătorit a naufragiat în Insula Malta, supravieţuind, după o vestire a îngerului, toate persoanele cu care a călătorit apostolul(Fapte 27,25).

Apostolul Pavel, după trei luni a  continuat  călătoria  spre Roma cu o corabie, pornind din Alexandria. În capitala Imperiului Roman timp de doi ani a propovăduit neamurilor  împărăţia lui Dumnezeu, învăţând „despre Domnul Iisus Hristos cu toată îndrăznirea, fără nicio piedică,,( Fapte 28,31). Împreună cu Sfântul Apostol Petru a fost martirizat la Roma în timpul domniei Împăratului Nero, la 29 iunie anul 67 D.H.r.

Sfântul Apostol Pavel a dobândit cetăţenia romană prin naştere, aşa după cum el însuşi recunoaşte în faţa tribunului(Fapte 22, 28). Deşi nu se spune în mod clar, potrivit dreptului roman, pentru a dobândi cetăţenia în acest mod, se impunea ca ambii părinţi să fie cetăţeni romani, ceea ce presupune că şi mama Sfântului  avea aceeaşi cetăţenie. Nu sunt dovezi în legătură cu modul în care părinţii Apostolului au dobândit cetăţenia romană.

3.Cum s-a folosit Sfântul Apostol Pavel de calitatea de cetăţean roman?

În ,,Faptele Apostolilor,, reprezentând una dinte Cărţile Noului Testament, sunt relatate următoarele situaţii când Sfântul Apostol Pavel se foloseşte de calitatea sa de cetăţean roman:

–În cetatea Filipi din Macedonia, în faţa judecătorilor care au ordonat să fie dezbrăcat şi bătut cu verigi în piaţă, după care a fost închis în temniţă. Împreună cu Apostolul a fost lovit şi ucenicul său, Sila( Fapte 16, 37, 39);

            –În faţa tribunului, la Ierusalim, atunci când a poruncit sutaşului să-l bată cu biciul(Fapte, 22, 25, 28);

            –În faţa procuratorului Festus şi a regelui Agripa, atunci când a cerut să fie judecat la Roma(Fapte 25, 10, 12)

4.Sfântul Apostol Pavel a avut cea mai mare deschidere spre neamuri!

Să  lămurim mai întâi cine făcea parte din categoria neamurilor sau a păgânilor în perioada Noului Testament. Noţiunea era folosită de evrei pentru a desemna popoarele  cu tradiţii religioase politeiste, idolatre, de regulă non-avramice. Propovăduirea Evangheliei popoarelor păgâne a avut loc după o vedenie a Sfântului Apostol Petru în Iope, unde era găzduit la Simon Tăbăcar. După această vedenie a fost botezat sutaşul Corneliu din cohorta Italica, împreună cu toată casa lui(Fapte  10, 44).

Despre convertirea păgânilor, Sfântul Apostol Petru a încunoştiinţat Biserica din Ierusalim şi Biserica din Antihoia unde pentru prima dată credincioşii s-au numit creştini.

Sfântul Apostol Pavel a mustrat evreii care nu primeau Cuvântul Lui Dumnezeu, deşi erau chemaţi primii la cunoașterea Evangheliei, primind  încredinţare de la Domnul să propovăduiască neamurilor potrivit  poruncii „Te-am pus spre lumină neamurilor, ca să fii Tu spre mântuire până la marginea pământului”(Fapte  14, 47). În toată perioada propovăduirii, a fost încredinţat că misiunea sa este aceea de a vesti Evanghelia neamurilor(Fapte 28, 28). 

5.Este Apostolul Pavel primul mare politician, în urma scrisorilor din care vedem şi atunci dificultatea polarizării în jurul unei idei, unei credinţe a tuturor?

Pentru că Sfântul Apostol  Pavel a făcut parte dintr-o grupare politico-religioasă a fariseilor, nu i se poate atribui această calitate. Scopul partidei era acela de a apăra credinţa strămoşească, ceea ce presupunea respectarea Legii lui Moise şi a tradiţiei orale. Sfântul Apostol  nu s-a îndepărtat de acest scop, dimpotrivă, participând la prigoana creştinilor a dovedit multă râvnă pentru a-l îndeplini, aşa după cum el însuşi recunoaşte. Cu o râvnă poate şi mai mare după întâlnirea cu Mântuitorul  pe drumul spre Damasc, Sfântul Apostol Pavel a propovăduit Evanghelia neamurilor pentru a le convinge de adevărul despre credinţă.

Răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu într-o lume idolatră nu a fost deloc uşoară, Sfântul fiind de multe ori „în primejdii de la râuri, primejdii de la tâlhari, primejdii de la neamul meu, primejdii de la păgâni, primejdii-n cetăţi, primejdii-n pustiu, primejdii pe mare, primejdii-ntre fraţii cei mincinoşi„(Corinteni,11, 26).

Toate aceste primejdii au fost înfruntate de către Apostolul Iubirii pentru dragostea față de adevăr, de credință, până la jertfa supremă, prin decapitare, în capitala unui imperiu al cărui cetățean era.

Tuturor celor care porta numele Sfinților Apostoli le doresc ,,La mulți ani!”

Articole similare