CulturăȘtefănești

Despre grecii care creșteau porci și capre în biroul lui Brătianu de la Florica

Inginerul agronom Constantin Budan, cunoscut argeșenilor și ca profesor universitar, cercetător  științific, fost director emblematic al Stațiunii Horti-Viticole Ștefănești, a fost trimis la G.A.S. Ştefăneşti în primăvara lui 1955, iar amintirile sale despre Florica se referă la acea perioadă a ultimilor ani ai guvernării lui Gheorghiu Dej.

Acest om a reușit să salveze Vila Florica de la ruină și să lase peste timp mărturii importante în cartea sa ”Ofertele destinului”. Revista Agressive își face o datorie de onoare să vă prezinte pasaje din această carte. Astăzi despre cele mai sonore nume ale României care aveau podgorii la Ștefănești dar și despre actele de vandalism ale grecilor care creșteau porci și capre în biroul lui Brătianu de la Vila Florica.

Constantin Budan

”După război, în toată podgoria Ştefăneşti-Argeş, nu se plantaseră decât câteva mici parcele cu viţă de vie, depăşite ca sortiment de struguri, amplasate pe terenuri supuse îngheţurilor topoclimatice. În plantaţiile vechi rămase încă în producţie, m-a impresionat multitudinea de soiuri de viţă de vie şi specii pomicole cultivate,cum tot aşa m-a surprins mare densitate areşedinţelor şi conacelor unor personalităţi cunoscute în istoria şi cultura ţării. În afara Leurdenilor, Goleştilor şi Brătienilor, pe dealurile din stânga râului Argeş, de la Piteşti până dincolo de Leordeni, posedaseră domenii, fără a avea însă întinse suprafeţe de teren, Mihail Ghelmegeanu, Ion Pillat, Liviu Rebreanu, Virgil Madgearu, Nolică Antonescu, Ion Mihalache,Paul Gusty, urmaşi ai multor importante familii:Păunescu, Urdăreanu, Lahovary, Budişteanu,Ulieru, Tăslăoanu, Rucăreanu, Vişoreanu ş.a.”

Autorul continuă să povestească despre ”efectele” grecilor la Vila Florica.

 După Războiul civil care se încheie în 1949, prin înfrângerea comuniştilor greci de către trupele proguvernamentale susţinute constant de americani şi ca urmare a consecinţelor rupturii dintre liderii comunişti Stalin şi Tito, prin refuzul acestuia din urmă de a mai sprijini armata comunistă greacă, grecii sunt închişi în lagăre, iar alţii aleg calea exilului. O parte însemnată s-au retras în ţările comuniste prietene, în special în URSS şi statele satelit ale acesteia: Romania, Ungaria şi Cehoslovacia. Un prim grup de 2030 de persoane a venit din Albania şi s-a stabilit în apropierea oraşului Piteşti, pe domeniul familiei Brătianu de la Florica (Ştefăneşti) în august 1949.

”Sediul Casei Agronomului, instalat la Ştefăneşti în vila Brătienilor, adăpostise până în anul 1953 centrul administrativ şi politic al coloniei de greci; formată din familiile luptătorilor comunişti refugiaţi şi găzduiţi de România în 18 blocuri de locuinţe – construite în localitate special pentru ei. Din cauza conduitei lor civice reprobabile şi a diferendelor de opinie şi interpretare a unor fenomene politice în relaţiilelor cu Partidul Muncitoresc Român şi statul român, colonia – devenită un fel de stat în stat– a fost desfiinţată, grecii fiind împrăştiaţi prin diferite localităţi din ţară. După plecarea grecilor edificiul se afla într-o stare de ruinare greu de imaginat, mai ales la parter. Ei folosiseră la intrare 6-8 camere ca birouri, iar restul de 50 de camere ca locuinţe la etaj şi pentru adăpostirea păsărilor şi animalelor (oi, capre, porci şi păsări) la parter.Abia în anul 1956 s-au obţinut fondurile necesare pentru refacerea acoperişului şi reabilitarea cât de cât corespunzătoare a spaţiului ocupat de administraţia Gospodăriri Agricole de Stat.”

”Clădirea a fost dotată cu tot mobilierul şi inventarul necesar începerii cursurile de perfecţionare a specialiştilor şi de instruirea lucrătorilor din agricultura regiunii. Ion Cosma, o personalitate proeminenta între cei 13 miniştri ai agriculturii pe care i-am cunoscut, a petrecut o duminică ca oaspete al Casei Agronomului, cu satisfacţia că s-a putut întemeiat o instituţie de mare importanţă pentru lumea agronomică din Argeş. Am discutat mult despre istoria locurilor, arătându-se foarte interesat în zonă de ultima reşedinţă a lui Liviu Rebreanu de la Valea Mare, pe care a dorit s-o vadă, şi de prezenţa urmelor domnitorului Brâncoveanu la Piteşti. A mai văzut şi Biserica-capelă a Brătienilor şi mormintele lor de la subsolul lăcaşului. Astăzi pot spune cu mândrie că între realizările mele importante se află şi salvarea de la ruină a acestui conac încărcat de istorie,cu o arhitectură deosebit de sugestivă pentru stilul perioadei în care a fost ridicat.”

Articole similare