De unde vine expresia ”de florile mărului”?
O expresie întâlnită la poporul român ușor de reținut dar foarte profundă este aceea ”de florile mărului” iar în unele zone se folosește ” de flori de cuc”.
A face ceva „de florile mărului” înseamnă a o face fără un scop sau un interes anume. Nuanţele sunt bogate, interpretarea contextului ne poate face să înţelegem dacă sensul este „degeaba”, „ inutil”, „de amorul artei”, „dezinteresat”…
Florile de măr sunt gingașe și frumoase. Că ele sunt apreciate în mentalitatea populară pentru frumusețea lor nu încape îndoială. De altfel, există și dovada supremă a acestei aprecieri: apariția lor în colinde, ca în refrenul: „Flori dalbe, flori de măr”.
Pe de altă parte, mărul este un pom fructifer pretentios cu un proces de polenizare complicat: fie nu poate fi polenizat cu polenul propriei flori, fie are nevoie de polen (compatibil) de la alte soiuri din aceeași specie pentru a produce fruct, fie, în fine, are un proces de polenizare complicat, în care două soiuri contribuie la fecundarea unui al treilea. Pe scurt, mărul necesită o grijă sporită la sursele şi condiţiile polenizării, pentru a putea produce fructe.
Altfel, mărul poate avea flori din abundență, dar fără ca acest lucru să însemne şi o bogată cultură de… mere. De aici și ideea de gratuitate a florilor – frumoase, dar care nu vor deveni niciodată fruct. Ele pot fi, uneori, „degeaba”.
