ACEȘTI ARGEȘENI CARE AU FĂCUT MAREAȚĂ REGALITATEA ÎN ROMÂNIA
La 10 mai 1866, Carol I intră în Bucureşti adus de Brătianu. Acest moment a reprezentat naşterea Dinastiei şi începutul unei perioade de profunde schimbări în societatea românească. România avea încă, la acea vreme, statut de ţară aflată sub suzeranitatea turcă. Carol I, aflat în faţa Parlamentului, jura că va fi credincios legilor ţării, că va păzi religia românilor, integritatea teritoriului lor.
Ion C. Brătianu a jucat rolul decisiv în aducerea lui Carol I pe tronul României. Refuzul lui Filip de Flandra i-a determinat pe liderii politici de la Bucureşti să se reorienteze.
Noua opţiune, prinţul Carol de Hohenzollern, a fost recomandată de însuşi Napoleon al III-lea, împăratul Franţei. Ion C. Brătianu este trimis de urgenţă la Düsseldorf pentru a obţine consimţământul venirii în România din partea tânărului principe, a familiei sale şi a regelui Prusiei, Wilhelm I. Abilitatea diplomatică a politicianului român nu dă greş, astfel că tânărul Carol acceptă să devină noul „domnitor al românilor”.
La 10 mai 1877, după ce cu o zi înainte Parlamentul României vota moţiunea care declara „Independenţa absolută a României”, Carol I proclama solemn Independenţa absolută a României, fapt ce a dus la acoperirea de glorie la Plevna, Griviţa şi Smârdan.
În data de 14 martie/26 martie 1881 camerele reunite ale Parlamentului au votat transformarea țării din principat în Regatul României. Pentru a marca evenimentul, ziua națională sărbătorită pe 10 mai 1881 a fost una din cele mai spectaculoase serbări din istoria României
Principele Carol a devenit Regele României, cu numele de Carol I.
Dacă tatăl său Ion C.Brătianu a fost cel care l-a adus pe Carol în țară,fiul acestuia,Ionel Brătianu a realizat lucruri mărețe cu familia regală.
Un factor important al dominaţiei politice a lui Ion I.C. Brătianu a fost influenţa pe care o exercita asupra regelui Ferdinand, mai ales prin Barbu Ştirbei şi regina Maria. Regele Ferdinand I a fost puternic influenţat în deciziile sale de fruntaşul liberal, pe care îl considera „zodia bună a României”, iar pentru acest lucru şi-a atras de la opozanţi renumele de „rege neîncoronat al României”.
Spre sfârşitul guvernării, Ion I. C. Brătianu s-a confruntat cu declanşarea crizei dinastice generate de o nouă renunţare a principelui Carol al II-lea la prerogativele sale de moştenitor al Coroanei.După ce a fost primită renunţarea principelui, s-a format regenţa (principele Nicolae, patriarhul Miron Cristea şi Gheorghe Buzdugan – preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Ion I.C. Brătianu a fost acuzat ca doreşte să înlăture de la succesiunea domniei un principe energic, Nicolae Iorga comentând evenimentele astfel: “Acum nu mai erau doi stăpâni în România, ci unul singur: Ion Brătianu. Dinastia de Argeş biruise cu totul pe cea de Sigmaringen. Ion I. C. Brătianu rămânea stăpânul, singurul şi absolutul stăpân al unei ţări, care avea nesfârşită răbdare…”
Carol al doilea și sora sa Elisabeta și-au legat copilăria și adolescența tot de niște argeșeni faimoși,Elena Davila Perticari și soțul acesteia generalul Jean Perticari fiind educatorii primilor născuți ai lui Ferdinand și Mariei.
Elena Davila fusese și domnișoara de onoare a Reginei Elisabeta,în primul Război Mondial a însoțit-o pe regina Maria în Moldova unde s-a ocupat de răniții din spitalele din Iași iar generalul Perticari,aghiotant al lui Carol I,l-a însoțit pe Carol al doilea în Germania,l-a învățat să mânuiască armele,l-a găzduit la Izvoru,în Sudul Argeșului.
În 1939 același Carol al doilea nu a rămas imun la rugămințile celei care îi fusese educatoare așa că,aprobă înființarea Muzeului Golești,în amintirea Zincăi și lui Dinicu Golescu.
Sora lui Carol al doilea,Elisabeta nu a urmat niciodată o școală publică dar despre ea,spun istoricii,că avea o cultură extraordinar de solidă dobândită de la Elena Davila,viitorului ei soț,regele George al Greciei,răspunzându-i când se certau în italiană cu versurile originale din Petrarca.
Ceea ce nu au putut controla la odraslele regale familia Perticari au fost spiritul aventuros(vezi scandalurile amoroase ale lui Carol și Elisabetei)și agresivitatea,memorabil rămâne episodul când prințesei Ileana i se spunea de către sora ei Elisabeta să iasă la fereastră să își vadă tatăl,aceasta indicându-l pe prințul Știrbey(aluzie la relația dintre Regina Maria și prinț).
{gallery}argeseniistorie{/gallery}
