9 Mai – Ziua când Sfântul Nicolae a unit Europa Orientală cu cea Occidentală

La 9 mai, este sărbătorită Ziua Europei. În 1950 au fost puse bazele acestei ”construcții” de către Robert Schuman. Mult înaintea sa, a existat însă o altă uniune spirituală, italienii aducând din Orient trupul celui mai iubit sfânt.

În timpul cruciadelor, creștinii apuseni au trecut și prin Mira, spre salvarea Ierusalimului. Întorcându-se, au povestit și celorlalți frați, minunile sfântului Nicolae Așa se explică faptul că, în momentul pierderii Asiei Mici de către bizantini, mai multe state occidentale și-au dorit moaștele Sfântului Nicolae.

În vremea împăratului grec Alexie turcii otomani, nou apăruți în istorie, au robit pământul creştin până la Antiohia şi Ierusalim. Au pustiit cu foc şi cu sabie toate cetăţile şi satele, bisericile şi mănăstirile. Pericolul se apropia şi de cetatea în care a trăit Sfântul Nicolae.

Evenimentul a fost notat într-o diplomă a arhiepiscopul Nicolae al Veneției din anul 1036, informaţia fiind apoi prelucrată în diferite variante a Vieţilor Sfinţilor din mediul slav: „Cu o dreaptă mânie ca aceasta a lui Dumnezeu pustiindu-se multe părţi greceşti de la răsărit, între care a fost şi Lichia, cu cetatea ce se numeşte Mira; a voit Domnul să se aducă cinstitele moaşte ale Sfântului Nicolae, plăcutului Său, din cetatea cea pustiită, Mira, în cetatea cea cu popor, care se numeşte Bari, şi care este în Italia. Iar aducerea acestor sfinte moaşte s-a făcut într-acest fel: Unui preot cinstit şi cucernic care locuia în cetatea Bari, i s-a arătat noaptea Sfântul Nicolae, zicându-i: Mergi şi spune poporului acestuia şi la tot soborul bisericesc ca, ducându-se în Mira, cetatea Lichiei, să ia de acolo moaştele mele şi, aducându-le aici, să le pună în această cetate a Bariului, pentru că nu pot să fiu în acel loc pustiu; aşa voind Domnul Dumnezeul meu.

Deci, mai degrabă călătorind şi mai iute înotând, fiindcă vântul sufla cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu spre ajutorul lor, au ajuns în latura Lichiei şi au stat la malul cetăţii Mirelor şi, întrebând cu dinadinsul de biserica sfântului şi despre moaştele lui, şi-au luat armele, temându-se ca nu cumva să-i oprească pe dânşii cineva, şi au mers la biserică. Acolo, aflând patru monahi, i-au întrebat pe dânşii: Unde se află moaştele Sfântului Nicolae, că voim – ziceau dânşii – să ne închinăm lor. Iar monahii le-au arătat lor mormântul în biserică, întru care, ca sub un obroc, zăceau sub pardoseală în pământ, moaştele cele tămăduitoare ale arhiereului lui Hristos.

Deci barenii, dând la o parte pardoseala bisericii şi săpând pământul, au găsit racla sfântului; iar când au descoperit-o, au văzut-o plină de mir binemirositor, care izvorâse din cinstitele lui moaşte. Deci mirul l-au turnat în vasele lor, iar moaştele sfântului, luându-le preoţii cu bucurie pe braţele lor, le-au dus la corăbiile lor şi le-au pus cu cinste într-una din ele. Şi s-au dus cu dânşii şi doi monahi, iar doi au rămas la locul acela lângă biserică. 

Deci cu o bună neguţătorie ca aceasta şi cu câştigul cel fără de preţ depărtându-se de malul Mirei Lichiei în 28 de zile ale lunii lui aprilie, după o bună şi fericită călătorie, barenii au ajuns degrabă în cetatea lor într-o Duminică, în nouă zile ale lunii lui mai, la vremea Vecerniei.

Iar poporul cel din Bari, înştiinţându-se de venirea la dânşii a cinstitelor moaşte ale marelui plăcut al lui Dumnezeu, îndată au ieşit toţi întru întâmpinarea lor împreună cu episcopii, cu preoţii, cu monahii şi cu tot clerul bisericesc. Deci bărbaţi, femei şi copii, şi mulţimea a tot poporul, de la mic până la mare, cu făclii şi cu tămâie, cântau şi lăudau pe Dumnezeu, săvârşind cântări de rugăciune arhiereului lui Hristos. Şi luând cu bucurie şi cu cinste acea nepreţuită şi duhovnicească vistierie, au pus-o în biserica Sfântului Ioan Inaintemergătorul, care era lângă mare.”

În fiecare an, la Bari creștini din toată lumea vin să se închine la mormântul Sfântului Nicolae atât pe 9 mai cât și în ziua de 6 decembrie.