460 de ani de la moartea lui Michelangelo

Michelangelo Buonarroti, un nume care rezonează prin coridoarele timpului, purtând cu el moștenirea unui geniu renascentist a cărui operă a definit o epocă și a continuat să inspire omenirea secole mai târziu. Viața lui, împletită între firele artei și ale geniului, este o narațiune a pasiunii nestăpânite, a luptei și, mai presus de toate, a frumuseții imortalizate în piatră și pigment.

Născut în orășelul Caprese în 1475, Michelangelo a fost trimis la Florența, locul de naștere al Renașterii, pentru a studia sub Domenico Ghirlandaio. Nu a trecut mult până când talentul său a depășit limitele atelierului și a atras atenția lui Lorenzo de Medici, Magnificul, care l-a primit în cercul său de intelectuali și artiști. În grădinile puternicei familii Medici, Michelangelo nu numai că și-a perfecționat priceperea în sculptură, ci și-a absorbit și filozofia și poezia, elemente care aveau să se împletească cu opera sa.

Prima lucrare care a zguduit lumea artei a fost magnifica „Pieta”, sculptată cu atâta delicatețe și emoție, încât părea să sfideze proprietățile mediului său de marmură. Lucrarea arată o Fecioară tânără și senină ținând corpul neînsuflețit al lui Hristos, iar perfecțiunea formei sale și puritatea expresiei sale emoționale l-au stabilit pe Michelangelo ca un sculptor fără egal.

Cu toate acestea, „David”, o figură colosală de marmură care îl înfățișează pe regele războinic biblic, a fost cel care i-a cimentat reputația de maestru al Renașterii. Sculptat cu o precizie anatomică uluitoare, „David” nu este doar un tur de forță al tehnicii sculpturale, ci un simbol al republicii florentine, o provocare aruncată inamicilor care i-au amenințat libertatea.

Michelangelo nu s-a limitat la sculptură. A fost în înălțimile Capelei Sixtine unde pensula lui a dat viață uneia dintre cele mai mari realizări artistice ale umanității. Comandat de Papa Iulius al II-lea, Michelangelo a lucrat timp de patru ani lungi la bolta capelei, povestind povestea creației, destinul umanității și judecata finală. „Judecata de Apoi”, pictată pe peretele altarului, este deosebit de remarcabilă prin reprezentarea puternică a lui Hristos și a sufletelor goale la înviere, dezvăluind încă o dată capacitatea sa de a capta esența umană.

S-a stins din viață la Roma, în ziua de 18 februarie 1564 la 89 de ani.