Suntem în Săptămâna Nebunilor

Pe vremuri, înaintea intrării în Postul Mare, se practica o ceremonie de înnoire a timpului, un obicei acum pierdut, numit strigatul/strigarea peste sat. Noaptea, se făcea un foc. În jurul lui, se adunau grupuri de tineri necăsătoriți și recitau strigături înjositoare unii în adresa altora, cu un ton comic.

Toată seria de datini ce marchează Paștele începe cu ultima săptămână de dinaintea Postului Mare. Această săptămână încheie Câșlegii de iarnă (perioada dintre două posturi), în timpul căreia se făceau petreceri, nunți și cumetrii.

Ultima săptămână de dinaintea postului se numește „Săptămâna nebunilor”, pentru că doar nebunii, sluții și disperații satelor se însoară. Cei cuminți s-au însurat cu mult mai înainte.

Strămoșii noștri practicau un desfrâu sacru înainte de cele 40 de zile de privațiuni de la plăcerile lumești. Tinerii se mascau în personaje de nuntă (mire, mireasa, nănași, preot) și jucau o nuntă falsă. Alaiul nunții mergea în ospeție la săteni speriind copiii, sărutând fetele și fiind cinstiți cu băutură.

Sărbătoarea aceasta era ținută mai cu seamă de celibatari care întârzie cu însurătoarea. Se credea că nunta ritualică îi va ajuta să se însoare cu adevărat.

În lumea satului arhaic, perioada lăsatului secului coincidea cu trecerea de la iarnă la vară și din anul vechi în anul nou. În noul an agrar, se intra curat. Se făceau petreceri și jocuri cu valoare rituală. Nunta nebunilor se încheia cu ducerea la râu, unde mirii se spălau pe mâini (se curățau) cu un gest ritualic, se duceau sub un pom, unde preotul și dascălul îi „cununau”, apoi porneau înapoi în sat, unde făceau petrecere și dezmăț.

Săptămâna nebunilor se mai numește și săptămâna albă, pentru că, în ultima săptămână de dinaintea Postului Paștelui, nu se mai mănâncă carne, ci doar lactate. 

Sursa foto: diez.md