FEMEIA CU PĂRUL ROȘU CARE A CREAT MUZEUL GOLEȘTI

A fost odată ca niciodată o femeie frumoasă, cu părul roșu ca al celebrului său tată,ochii mari ca ai mamei,deșteaptă și extraordinar de patriotă precum bunicii,străbunicii și unchii ei. Această femeie a avut multe vise și țeluri îndeplinindu-le pe toate în timpul vieții atât pentru ea cât și pentru ceilalți.Unul dintre ele însă i l-a îndeplinit cel de a cărui educație se ocupase cu drag împreună cu soțul său,generalul Perticari-Regele Carol al doilea.

Astfel,pe 7 iunie 1939,după scrisori oficiale,demersuri și stăruințe personale plus donații însemnate ia ființă Muzeul Golești.”Casele mari”căzuseră în ruină împreună cu întreg conacul iar dacă s-ar fi pierdut se pierdea o parte a istoriei din care ea făcea parte și rămânea cea mai puternică voce,o voce pe care mereu Carol al doilea ca și părinții săi a ascultat-o.Acea femeie cu puternic instinct matern,extraordinar de instruită,elegantă și plină de viață va reprezenta încă din copilărie modelul femeii ideale pe care regele o va căuta și pe care o va găsi  în parte în Elena Lupescu.

Elena Davila Perticari rămâne una dintre cele mai remarcabile femei de la începutul secolului XX.Fiica celebrului medic Carol Davila și a Anei Racoviță,adică nepoata lui Dinicu și Zincăi Golescu,sora viitorului dramaturg Alexandru Davila și soție a unuia dintre oamenii de încredere a lui Carol I,generalul Jean Perticari,Elena va avea misiunea de a schimba în bine viața celor din jur deși sfârșitul său a fost unul trist,aceasta murind în decembrie 1954 la București într-o cămăruță într-o impunătoare casă care îi aparținuse cândva, alungată de comuniști din castelul de la Izvoru și deposedată de toate bunurile.

După ce a fost domnișoara de onoare a Elisabetei a devenit doamna de onoare și confidenta Reginei Maria, atât Carol al doilea cât și prințesa Elisabeta i-au fost încredințați ei pentru a fi educați,tot ei îi aparține și ideea trenurilor sanitare din perioada Primului Război Mondial precum și comitetul de inițiativă de a se strânde bani să se construiască Mausoleul Mărășești.Scrie numeroase cărți atât despre activitatea importantului său tată-Carol Davila cât și despre amintiri ale coplăriei,sprijină numeroase inițiative și nu e străină de statuia dedicată lui Dinicu Golescu și celor 4 fii,Ștefan Golescu fiindu-i chiar naș de botez.Înființează la Izvoru primul spital sătesc,un dispensar,o școală de meserii unde copiii țăranilor deprindeau fierăritul sau olăritul,adăpostește sute de refugiați din Basarabia în 1945 pe moșia sa,înfiază o fată pe care ulterior o căsătorește cu prințul aviator Matei Ghika Cantacuzino,pierde o parte din bunuri și bijuterii la fel ca și familia regală și alte câteva nume însemnate pentru că le trimite la Moscova cu tezaurul României.