Cum am ajuns noi, în Argeș, de la nume care au făcut istorie și cultură, la Ioana Făcăleață?
Cum am coborât de la prefectură ca instituție de prestigiu la prefectură ca anexă de campanie și salon de coafură politică? Răspunsul este simplu și trist: lipsa de cadre a PSD, lipsa meritocrației și obsesia unor lideri de partid de a-și planta în funcții oameni mai mici decât ei, suficient de vulnerabili încât să nu pună întrebări și suficient de zgomotoși încât să distragă atenția de la marile combinații.
Cine este, de fapt, Ioana Făcăleață?
A devenit „jurnalist” încă din liceu, în plină dramă personală, când tatăl său ajungea la pușcărie în celebrul „lot Penescu”. Coincidență sau nu, debutul ei jurnalistic s-a produs exact la trustul lui Penescu – Argeș TV. Talent? Nu. Vocație? Nici atât. Dar avea în jur oameni care o ajutau, o protejau, o împingeau din milă și compasiune, fiind considerată, mai degrabă, un caz social decât o speranță profesională. În timp, a excelat prin tupeu, prin ridicat tonul la interlocutori și printr-o lipsă cronică de dicție și lectură. Cărți citite din scoarță în scoarță? Zero. Dar voce? Multă. Și prost folosită. La un moment dat, apare și un milionar care îi face un site. Apoi, ca prin farmec, apar primari, pădurari și alte bresle care „investesc” în ea sume deloc neglijabile. Nici azi nu știm exact dacă acele investiții au fost pentru jurnalism sau pentru… alt tip de talent personal.
Modele greșite, copiate prost!
Tot din perioada arestării tatălui datează și „modelul” ei politic: Maria Dinu, apropiată a lui Nicolescu, pe care Făcăleață o vedea frecvent pe la porțile penitenciarului și ale tribunalelor. Ideea era bună. Execuția – catastrofală. Maria Dinu îi biciuia pe primarii și directorii PSD îmbrăcată simplu: blugi, pulover, sacou, dar îi și ajuta. Fără unghii de pițipoancă, fără tocuri stiletto, fără sâni pe afară și, mai ales, fără iubiți expuși ca accesoriu politic. Detalii esențiale pe care Ioana Făcăleață nu le-a înțeles niciodată. Au mai existat și alte „modele”: ziariști de duzină ajunși peste noapte în funcții amețitoare doar pentru că au făcut campanie PSD-ului. Iagar a primit una dintre cele mai importante instituții din Argeș în 2021, cu buget de nabab, direct de la Mînzînă și Simona Bucura. Un comentator sportiv mărunt, cununat de Adrian Bughiu( pe care am ajuns să îl considerăm academician prin comparație cu Făcăleață), a ajuns director la Filarmonica Pitești. Diferența? Chiar și ei au înțeles că funcția te obligă. Niță, de la Filarmonică, ascultă azi Verdi, știe diferența dintre violă și vioară, dintre flaut și clarinet. Iagar, plecată de la corectură de ziar și fără vreo pregătire în domeniu, într-o impostură culturală permanentă, și-a făcut doctorat din banii CJ, zic gurile rele, a memorat ce era de memorat și azi pozează în specialist în costume populare și căluș. Ioana Făcăleață? Nimic. Nici administrație, nici politică, nici vestimentație, nici conduită!
Când au apărut primele semne ale eșecului Ioana Făcăleață?
Când PSD Argeș a transpirat serios ca să scoată al treilea deputat, iar Făcăleață n-a prins redistribuirea. Și nu, nu doar AUR sau Călin Georgescu au fost problema.
Trimisă prin județ în campanie de Simona Bucura și Mînzînă, Ioana Făcăleață a reușit performanța de a deranja jumătate dintre primari, care au preferat să pună ștampila pe Alina Gorghiu sau POT, doar ca să nu o mai vadă.De la umilirea lor cu 7 pixuri și 10 șepci date de Făcăleață în campanie, până la înjurăturile pe care le aplică băieților „fabricanți” de voturi PSD, sau lipsa lor de la chermeza și tăieri de porci și moț la bască…toate au fost reținute și plătite de edili.
Iar când s-a pus problema votului intern din PSD Argeș pentru numirea ei ca prefect, atmosfera a fost una autentic nord-coreeană, la fel ca postările de laudă de ieri. La comandă. Fără comentarii. Altfel nu ieșea. Și banii? Banii pe care Ioana Făcăleață i-a pompat în campanie – pentru ea și pentru Mînzînă – nu provin de la „tata cu restaurant în centru”. Vin de la „iubi”. Un concept financiar interesant, care ar merita studiat separat.
Hainele si comportamentul-cea mai bună carte de vizită!
Hai să vorbim despre Ioana Făcăleață și dintr-un unghi pe care îl stăpânește mai bine decât administrația: hainele și comportamentul. Să presupunem, prin absurd, că trecutul îl lăsăm în urmă. Ce ne rămâne? Imaginea. Iar imaginea este dezastrul suprem.
Scalavagismul manifestat în 2024 ,când făcea pe șoferul pentru diverși șefi PSD, conducea autobuze, mașini, orice prindea, la orice oră să fie drăguță și să nu piardă controlul, nu a ajutat-o cu nimic. Această taximetristă de ocazie a pierdut alegerile, iar singura alinare a fost funcția de prefect. Dar întrebarea rămâne: merita măcar să viseze la deputat sau prefect?Estetic vorbind, Ioana Făcăleață este un manifest împotriva contextului.
Tocuri-cui purtate obsesiv, indiferent de eveniment, asfalt sau bun-simț. Păr blond, răvășit, adesea cu aspectul trist al unei neglijențe cronice. Rochii exclusiv negre, toate cu două numere mai mici, ca și cum funcția s-ar fi micșorat brusc la spălat. Și da, este genul de femeie care se îmbracă la fel mai multe zile la rând, probabil din fidelitate față de ținută, nu față de instituție.Unghiile – capitol special – nu sunt doar la mâini, ci și la picioare, într-un stil care aduce mai degrabă a Gheonoaie și pițipoancă decât a demnitar. Apare în sandale sau papucei când ți-e lumea mai dragă.
Miniștrii o urăsc cu pasiune, nu declarativ, ci vizual: le strică pozele .Vara trecută, la inaugurarea unei bucăți de autostradă, la 40 de grade Celsius, a apărut îmbracată cu două sacouri. Nu din rafinament, ci pentru că primul era atât de vulgar încât organizatorii au fost nevoiți să intervină.
La un eveniment al oamenilor de afaceri, a venit în sandale de vreo 2.000 de lei, de la o firmă din Sibiu, modelul neoficial „curvă bogată” – o alegere vestimentară care spune mai mult decât o mie de discursuri.
La biserici și mănăstiri, unde este obligată să meargă, cei doi mari evlavioși, Puiu și Mînzînă, sunt responsabili direct cu îmbroboditul ei, la propriu, ca să nu se facă de râs în fața călugărilor, inclusiv la Athos. O misiune grea, dar necesară.
Când poartă pantaloni, aceștia sunt mereu atât de strâmți încât între picioare se conturează violent forme cunoscute de prea mulți bărbați din județ. Detaliu nefericit, dar constant.
Iar scena de la UPU a pus capac: venită să însoțească viitoarea mamă-soacră, sărind rândul, țipând, demonstrând cine este cu adevărat – o fată de cartier, în trening, cu părul prins cu cleștele de baie, ajunsă accidental într-o funcție de stat.Câți bani a costat funcția de prefect? De ce demisia trebuia cerută din prima zi?Un prefect care nu intră pe ușa prefectului, ci pe cea a Consiliului Județean Argeș, nu are niciun respect pentru instituția pe care o reprezintă.Un prefect care nu-și invită oaspeții la o cafea, ci ronțăie semințe și oferă și la plecare, ca la stadion – floarea-soarelui sau dovleac – nu poate fi prefect de Argeș.Un prefect care amenință primari de la PNL, ca odinioară, dar are fusta murdară de pastă de dinți, este o caricatură, nu un reprezentant al Guvernului.
În loc de concluzii!
Ioana Făcăleață nu este un accident. Este produsul perfect al unui sistem bolnav, care promovează tupeul în locul competenței, zgomotul în locul valorii și obediența în locul demnității. Nu a compromis doar o funcție, a caricaturizat-o, iar Argeșul plătește nota.
O funcție care ar fi trebuit să inspire respect a ajuns decor pentru vulgaritate, lipsă de educație și impostură. Prefectura Argeșului nu este nici vestiar, nici mașină de campanie, nici salon de improvizație personală.
