30 august-Dictatul de la Viena
Pe 29 august 1940, o delegație din care făceau parte ministrul de externe al României, Mihail Manoilescu și ardealeanul Valer Pop, fost ministru al Ardealului și al Justiției în diferite guverne anterioare, s-a deplasat la Viena pentru a lua la cunoștință hotărârea lui Hitler și Mussolini și a semna documentul respectiv.
Miniştrii de externe german Joachim von Ribbentrop şi italian Galeazzo Ciano au cerut la Viena, în mod ultimativ, guvernului român să comunice până la ora 24, în noaptea de 29/30 august, dacă acceptă sau nu „arbitrajul”.
Regele Carol al II-lea a convocat de urgență Consiliul de Coroană, care s-a întrunit la orele 3 noaptae, la care au participat membri ai guvernului condus de prim-ministrul Ion Gigurtu și alțe personalități ale vieții politice și culturale românești.
Deși discuțiile au fost aprinse și contradictorii, la fel ca în cazul acceptării Ultimatumului dat de URSS, în iunie, 21 de participanţi s-au pronunţat pentru acceptarea „arbitrajului”, 10 au fost contra, iar unul s-a abţinut.
Astfel, României i-au fost luate nordul Transilvaniei, începând de la Oradea, partea de sud-vest, şi Maramureş, partea de nord, înglobând Clujul şi judeţele de-a lungul versanţilor vestici ai Carpaţilor, până în apropiere de Braşov.
La 30 august 1940, la Palatul Belvedere din Viena, Mihail Manoilescu a semnat actul respectiv, în timp ce Valer Pop a refuzat să-și pună semnătura pe el.
Consiliul de Coroană a fost convocat din nou la Bucureşti, iar în faţa ameninţării Germaniei şi a trupelor ruseşti de-a lungul Prutului, a distrugerii complete a României, şi considerând că avea de ales „între salvarea fiinţei politice a statului nostru şi posibilitatea dispariţiei lui”, a hotărât, cu 19 voturi pentru, 10 contra şi o abţinere, acceptarea deciziei de la Viena.
Astfel, după doar 22 de ani, România Mare dispărea înghițită de jocurile cinice ale politicii. Spre deosebire de Basarabia și de nordul Bucovinei, partea din Transilvania „răpită” în 1940 s-a întors la România după Al Doilea Război Mondial. E drept, această revenire avea să aibe un preț uriaș pe alte planuri.
