Uite cel mai remarcabil membru al familiei doctorului Cîrstoiu, candidatul de la Primãria București

Știrea despre argeșeanul Cătălin Cîrstoiu candidat la Primãria București a explodat cu articole care mai de care mai penibile sau pompoase.
Argeșenii mereu au condus România și Bucureștiul.Unde e noutatea?
Dumitru Brătianu a fost primarul care l-a pus să pronunțe primul cuvânt în limba română pe Prințul Carol în ziua de 10 mai la 1866 de față cu 30 de mii de oameni.
Puțini știu însă cine a fost cel mai renumit om din familia doctorului Cîrstoiu.
Nu e vorba de nașul Traian Băsescu, nu e vorba nici de tatăl său Ion Cîrstoiu, fost parlamentar și prefect, sau mama sa din Leordeni.
E vorba de Pițuleasa! Nu există folclorist sau cineast să nu o cunoască. Vocea ei a rămas pe coloana sonoră a filmului Baltagul și e prima argeșeancă pe care Harry Brauer a înregistrat-o în 1934 pentru Fonoteca Romaniei cu celebra doină ” Vară, vară, primăvară cântată astăzi de numeroși artiști. Au fost scrise cărți despre ea, iar contribuția adusă la patrimoniul cultural este inestimabil.

Iată ce spunea despre aceasta domnul conf.dr.univ.Sorin Mazilescu:

Privighetoarea cântecului muscelean, Maria Cârstoiu Piţuleasa, născută la 14 septembrie 1879,  în satul Slatina (Nucșoara-Argeș), în familia lui Duţă Fulga, Piţuleasa se remarcă în public de timpuriu alături de cimpoierul Ion Luţoi. Glasul ei ascuţit şi de mare originalitate o face remarcată.

Mamă a zece copii, locuind într-un bordei dintr-un ochi de pădure cu fâneaţă în jur este descoperită în august 1934 de folcloristul Harry Brauner de la Institutul de Etnografie şi Folclor din Bucureşti. Acesta realizează cu Piţuleasa primele imprimări pe cilindri de ceară.

După doi ani etnomuzicologul Tiberiu Alexandru reuşeşte s-o ducă în capitală unde îi imprimă glasul pe discuri Odeon. Deşi în 1955 o echipă complexă a Institutul de Etnografie şi Folcor din Bucureşti reuşeşte o nouă imprimare pe bandă magnetică a acestei excepţionale exponente a folclorului autentic de doine şi balade, bocete, cântece de străvechi ritual popular – din păcate în prezent nu există o imprimare pe disc de mare circulaţie dedicat acestei talentate muscelence.

Reputata folcloristă Glizela Suliţeanu spunea despre Maria Cârstoiu: „Mi-a lăsat imaginea unei zâne, stăpână blândă a locurilor Nucşoarei şi Slatinei pe unde ne-a condus într-o frumoasă dimineaţă de vară timpurie. Cânta pe drum, cânta acasă, cânta pentru ea şi pentru alţii, şi prin cântec îşi împărţea puterea binefăcătoare. Socotesc că Maria Cârstoiu n-a dispărut: am întâlnit-o deseori, şi va mai fi întâlnită mereu peste veacuri, în foarte multe dintre satele noastre, întruchipând în ţăranca mamă a poporului care îşi face şi doineşte viaţa”. Se stingea din viață în 1970.

Acum vreo 13 ani, la 36 de ani de la moartea acesteia, am adunat patru generaţii ale Piţulesei şi i-am incitat la un dialog deschis despre cea care le-a îndrumat paşii atâţia zeci de ani. Nae Cârstoiu, fiu, Constantin Cârstoiu, nepot, autor al unei cărţi memorabile dedicate bunicii lui: „Drumul Piţulesei”, Silvia Dan, nepoată, Mariana Mămularu, nepoată, Gabriela, strănepoată şi Nicola, stră-strănepot.

Amintiri memorabile mi-au fost redate de singurul fiu în viaţă, de atunci, Nae Cârstoiu (tatăl fostului prefect de Argeş, Ion Cârstoiu și bunicul renumitului doctor Cătălin Cârstoiu), și de Constantin Cârstoiu, nepot, ziarist, folclorist, care aproape toată viaţa a stat şi a scormonit în arhivele IEF „C. Brăiloiu” din Bucureşti cântecele care au făcut-o nemuritoare pe Piţuleasa, dar şi glasurile încântătoare ale nepoatelor care au redat cu măiestrie piese din repertoriul bunicii lor.

Prin intermediul gazdelor am intrat în posesia unor fotografii cu Pițuleasa, dar și a unor piese audio înregistrate de către specialiștii Institutului de Etnografie şi Folcor din Bucureşti în 1934. Am reușit să realizez un scurt montaj din fotografiile puse la dispoziție, iar fondul sonor am decis să fie asigurat de cea mai cunoscută piesă a Pițulesei: “Vară, vară, primavară”, piesă ascultată cu mare drag de Regele Carol I când venea la castelul de vânătoare de la Bahna Rusului din Nucșoara.

În final, un lucru interesant, redat de fiul acesteia! La moartea bătrânei, la Televiziunea Națională, rula filmul “Baltagul”, film care printre piesele de pe coloana sonoră avea și piesa “Vară, vară, primavară”.”