CÂȚI ”AGAMIȚĂ DANDANACHE” A TRIMIS ARGEȘUL ÎN PARLAMENT
Caragiale descrie în piesa ”O scrisoare pierdută” modalitatea prin care diferite persoane ridicole veneau să candideze în anumite orașe din țară iar partidul, prefectul și toți alegătorii trebuiau să îi sprijine chiar dacă nu îi lega nimic de acel loc. Practica s-a perpetuat până în zilele noastre. Pe vremea lui Caragiale însă a avut Argeșul vreun ”Agamiță Dandanache”? Din punct de vedere al caracteristicilor personajului despre care am învățat la școală răspunsul este ”NUUUU”,în ceea ce privește însă cealaltă componentă pe care o folosim în dreptul acestui nume când vrem să definim un ”străin” de Argeș, am avut mulți. Dar hai să îi trecem în revistă și să ne bucurăm de cât de norocoși am fost acum două secole.
În luna octombrie 1863, după vizita efectuată la Leordeni de către Alexandru Ioan Cuza a început o etapă fructuasă de realizare a marilor reforme. Kretzulescu a demisionat și i-a lăsat formarea guvernului lui Mihail Kogălniceanu și au început să apară și parlamentarii de excepție ai Argeșului. Nu mai e un secret că Argeșul și Muscelul au devenit fieful electoral al Brătienilor în a doua jumătate a secolului XIX și pentru a obține cât mai multe voturi, propuneau pe listele candidaților personalități prestigioase, cunoscute eletoratului.
Până la apariția Partidului Național Liberal, au candidat de aici Radu Ionescu-scriitor, critic literar și ziarist, Nicolae Golescu (foto sus)- unul dintre cei 4 fii ai lui Dinicu, preferatul Zincăi Golescu cel care a fost o vreme și prim-ministru, ulterior devenind liberal, Costache Epureanu-”angajatorul lui Eminescu, fiind președinte al Partidului Conservator l-a numit pe acesta redactor-șef la ”Timpul, Vasile Boerescu, George Brătianu(fiul lui Teodor Brătianu care era fratele lui Ion C. Brătianu) dar și marele Titu Maiorescu, ales în 1871.
În 1888 devine parlamentar de Argeș în încercarea de a ieși din impasul financiar care se afla-Alexandru Odobescu. Nu i-a fost ușor și inițial a ”tatonat” terenul la Târgoviște. Unul dintre cei care l-au sprijinit a fost avocatul și prefectul Ioan Rădulescu, nimeni altul decât tatăl Ștefaniei Rădulescu, devenită ulterior Rebreanu prin căsătoria cu marele romancier.
Spiru Haret a devenit și el deputat de Colegiul III Argeș în 1907, la data de 30 mai cu majoritate de voturi adică 1423, ceilalți candidați obținând 3, 11 și respectiv 27 de voturi. Reformatorul școlii românești, un om fără de care Regele Carol nu concepea vreun guvern care să nu îl aibă ministru la Educație, a inițiat construirea a numeroase școli în Argeș și a luat apărarea multor dascăli acuzați ca fiind instigatori la Răscoala din 1907 și de numele lui se leagă progresul educației și la noi.
Alte nume celebre care au fost o vreme parlamentarii noștri atât conservatori cât și liberali sunt: Constantin Bosianu-primul decan al Facultății de Drept din București, Mihail Pherekyde-memebru fondator al Partidului Național Liberal, ministru în mai multe guverne, apropiatul lui Ion și Ionel Brătianu, trezorier al partidului, Generalul Constantin Barozzi-senator de Argeș, ofițer de geniu, ministru de război, fondator al Societății Regale Geografice din România, Alexandru Vericeanu, Constantin Esarcu sau Ion D. Malla.
