REBREANU-SUPERSIȚIOS,CU MAȘINI LUXOASE ȘI CTITOR LA BISERICI
La 1 septembrie 1944, se stingea din viață la Valea Mare Ștefănești, marele romancier Liviu Rebreanu.Se mutase împreună cu soția sa, actrița Ștefania Rădulescu de peste 15 ani și pe lângă casa care se păstrează și astăzi își cumpărase o podgorie. Deși pentru treburile importante de aprovizionare, repararea mașinii sau acte administrative mergea adesea la Pitești, seva romanelor sale,liniștea nopților pentru a putea crea le-a aflat la Ștefănești.
Pe lângă micile neplăceri cu administratorul care umbla beat sau fostul proprietar care îl păcălise și a aflat asta făcând măsurători ulterior, Rebreanu a încercat să ajute miuța comunitate în stilul său.
În fiecare an, la finalul anului școlar, împreună cu Fanny Rebreanu, amândoi îmbrăcați în straie populare mergeau la Școala Valea Mare unde premiau în bani cel mai bun elev. Fiindcă biserica Nașterea Maicii Domnului unde a fost și îngropat inițial avea datorii, a organizat câteva sezători unde participanții au jucat piese de-ale lui Caragiale și au donat bani, suma strânsă acoperind toate datoriile parohiei dar fiind utilă și pentru alte reparații. Peste drum de casa sa în anii 30 a pus o troiță cu icoana Maicii Domnului.
Altfel,era un om foarte supersițios.În jurnalul său spune că a auzit cântând cucul cântând dinspre pădure de 9 sau 10 ori și acest lucru îl anunță câți ani mai are de trăit(în realitate a mai trăit doar 5).Dacă îi ieșea în cale un preot socotea că nu îi merge bine dar se bucura pentru fiecare țigănuș care-i ieșea în față dimineața.
A fost primul om din România care nu făcea politică sau afaceri posesor de automobile de lux, ulterior având și o firmă de taxiuri private.
