Anica Davila-o doamnă de poveste a Goleştilor

Una dintre cele mai frumoase femei ale secolului XIX, nepoata lui Dinicu și Zincăi Golescu, devenea într-o zi de primăvară în 1861 soția fondatorului medicinei romanești, Carol Davila. Împreună au avut 4 copii: dramaturgul Alexandru Davila, Elena Davila Perticari, Zoe Cuțarida și Pia.

Profund implicată în activitatea de asistență socială și educația tinerelor fete, dar și promotoare a portului popular și valorilor tradiționale, Ana Davila a preluat administrarea și conducerea azilului pentru fete orfane înființat de Carol Davila în 1860.

Internat și școală de elită pentru fetele orfane și sărace, instituția și-a primit numele în 1862, anul în care i s-a pus piatra de temelie, după numele soției domnitorului Alexandru Ioan Cuza. 

„Nimeni nu-i dăduse această însărcinare, şi-o luase singură, şi nu din simţământ de datorie, nu spre a-şi câştiga pâinea de toate zilele, ci din neastâmpărul de a face binele, îşi sacrificase ea tihna orelor sale de repauz; iubirea către sărmanele copile a făcut-o să se ostenească, şi singură iubirea acestor copile era răsplata ostenelei sale!”, scria Ioan Slavici în broşura „Istoria Azilului Elena Doamna”, despre Ana Davila.

Ana Davila a murit pe 13 ianuarie 1874, la doar 40 de ani, în urma unei greșeli medicale fatale. În timp ce participa la o conferință susținută de Carol Davila și alți medici, chimiști și farmaciști la Spitalul Colțea, Ana Davila a acuzat o durere puternică de cap.

Unul dintre chimiști, elvețianul Bernad Landwey, care venise în țară cam în același timp cu Davila și fondase Institutul de Chimie, s-a oferit să-i aducă praf de chinină, analgezic folosit frecvent în epocă pentru migrene, mai ales pentru că Ana dorea să plece la cumpărături pentru
copii.