RUSINOS! UNITI DE DUMNEZEU, DAR DESPARTITI DE BISERICA! AFLA CARUI REGE I S-A INTAMPLAT ASTA!

Nu știm dacă realizați ce aventură este să pătrunzi în sediul administrativ al Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului! Întâi, ești chestionat de un portar, oarecum amabil, despre scopul și durata vizitei.

Ți se iau datele din buletin iar apoi ești pus să suni la interfonul dotat cu cameră video: “Așezați-vă în dreptul interfonului ca să vă vedeți în cameră!”, ne îndeamnă portarul. Odată obținut accesul, te iau în primire doi secretari, unul mai neprietenos ca altul. Suntem întrebați pe cine căutăm. Bucuria lor e cu atât mai mare cu cât cel pe care îl căutăm nu este în clădire. Dacă este, e nasol. Că ei trebuie să supravegheze permanent holul ca nu cumva să te “rătăcești” și să ajungi în altă parte. În urmă cu vreo lună, am cerut aprobare de la conducerea arhiepiscopiei pentru a fotografia mormântul Elenei Lupescu, aflat în cimitirul din incinta Mănăstirii Argeșului. Normal că nu ni s-a dat acordul decât parțial și cu foarte mare greutate. Adică, un angajat al instituției urma să meargă să ne facă poze și să ne trimită. Zis și făcut. Însă, ceea ce pare curios și inexplicabil este de ce mormântul Elenei Lupescu este păzit cu atâta strășnicie, în timp ce sicriul regelui zace de 13 ani într-o debara care a servit înainte ca depozit de mături și ustensile de grădină. Ce-i drept, este pus sub lacăt, de parcă mai-marii mănăstirii ar vrea să împiedice cu orice preț o eventuală  întâlnire după moarte a celor doi soți. Deși regele Carol a specificat în testamentul său să fie îngropat lângă soția lui, deși Casa Regală a României a recunoscut acest mariaj, realizat în 1947 la Rio de Janeiro, aceia care decid în cadrul Mănăstirii Argeșului îi țin pe cei doi soți, căsătoriți legal, despărțiți. Să ne fie cu iertare, dar ce pot înțelege călugării despre iubirea dintre un bărbat și o femeie, atâta timp cât ei nu o trăiesc? Un volum cu titlul “Duduia-scrisori din exil ale Elenei Lupescu”, semnat Diana Mandache, prezintă o serie de scrisori adresate de către Elena Lupescu soției avocatului Jean Cosăcescu, Tantzi. Din aceste epistole, aflăm că Elena Lupescu nu numai că era un spirit caritabil și religios, ea lucrând mult timp pentru Crucea Roșie din America, dar era o femeie cu un umor fin, își iubea foarte mult țara, iar între Hohenzoll ern-i  și Carol Caraiman(numele regelui după abdicare) – Elena Lupescu existau relații apropiate, vizitându-se sau corespondând frecvent. După cum veți observa din fotografii, mormântul acesteia este marcat doar de o lespede de marmură pe care este încrustată discret o cruce; condamnată să-și doarmă somnul de veci la câteva sute de metri distanță de omul pe care l-a iubit mai mult decât orice pe lume, după cum  scrie aceasta într-o scrisoare din volumul amintit mai sus. În curând, va fi gata și Catedrala Regală în care își vor dormi somnul de veci regii României. Așteptăm cu interes să vedem dacă dorința Regelui Carol va fi dusă la îndeplinire măcar acum, în al doisprezecelea ceas. În vremea lui Carol, România a atins apogeul economic. A fost un adevărat protector al artelor, iar adolescența și-a petrecut-o în Argeș,  alături de generalul Jean Perticari, mentorul său.

{gallery}unitidedumnezeu{/gallery}