Despre o iubire cât România de mare: Mihai Viteazul și Velica Norocea

Cea mai mare dragoste a voievodului a fost, potrivit cronicilor vremii, o blondă pe nume Velica Norocea. Se spune că se născuse cu gura strâmbă dar când a crescut a devenit de o frumusețe răpitoare.

Mihai Viteazul a cunoscut-o la maturitate, pe vremea când avea 40 de ani, şi până la finalul vieţii au rămas aproape nedespărţiţi, deşi voievodul era căsătorit cu doamna Stanca, iar amanta avea ca soţ un nobil italian. Velica era a doua fiică a logofătului Ioan Norocea şi a Stanei, fiind nepoata celebrei Doamna Chiajna şi a lui Mircea Ciobanul. A fost căsătorită cu nobilul italian Fabio Genga, despre care cronicile spun că ar fi fost favoritul principelui Transilvaniei, Sigismund Báthory,dar înainte de asta fusese căsătorită preț de trei lun de tatăl ei Logofătul Ivan Norocea din Pitești , devenind doamna Țarii Românești și Moldovei cu Vlad la Tecuci , nepotul domnului Moldovei Petru Şchiopul, la 10 iunie 1587. La nunta, tăcută „cu multă cheltuială şi jocuri” şi la care s-au adunat „ până la trei mii de oameni”, aparticipat şi Mihnea Vodă, domnitorul Ţării Româneşti,zice Grigore Ureche Cei doi s-au cunoscut la Alba Iulia, după bătălia de la Călugăreni din august 1595, când Mihai Viteazul a fost primit victorios, în cetate, cu onoruri militare de către Sigismund Báthory.

Frumoasa Velica se bucura de o influenţă puternică la Alba Iulia şi a ajuns în preajma voievodului român pe post de traducător. A devenit sfătuitoarea şi un ajutor de nădejde al voievodului dupa instalarea sa la Alba Iulia. În scurt timp, amorul lor a ajuns unul de notorietate în toată Europa.Un diplomat străin, vizitator al cetăţei, scria despre Velica pe 15 martie 1600: „Toate afacerile ţării le are în mână o jupâneasă româncă, măritată cu Fabio Genga, cu care Domnul se ţine în ştiinţă tuturora şi până într-atâta încât a poruncit sub pedeapsă de moarte soţului ei să nu aibă a face cu dânsa”. Se spune că voieodul a fost atât de implicat în relaţia cu blonda Velica Norocea încât o afişa peste tot. Relaţia celor doi este amintită şi de istoricul C. Gane în cartea ”Trecute vieţi de doamne şi domniţe” : „Fiind acum singur în Alba Iulia, singur, cuceritor, glorios, atotputernic, nu se mai sfii a-şi ascunde dragostea; dimpotrivă, voi ca toată lumea să ştie că Velica era a lui – un omagiu adus frumuseţei ei. O afisş, o impunea, cerea să i se inchine lumea ca unei fete de domniţă ce era şi ca unei Doamne ce ar fi putut fi”. Istoricii care au analizat viaţa amoroasă tumultoasă a marelui voievod o consideră pe Velica, dragostea cea mare a domnitorului. Frumoasa de la Alba Iulia a fost numită de Nicolae Iorga „stapâna prin iubire a Ardealului”. Mândră de relaţia cu voievodul era şi amanta. În 1599, şi-a dat singură titlul de „Gospodja Velica” („Doamna Velica”), un titlu acordat doar soţiilor de voievozi,dar ei ignoră faptul că ea fusese nevastă de domnitor chiar dacă pentru un timp scurt. Cronicarii notează faptul că Velica avea un sigiliu personal cu figura şi pajura heraldică valahă, ca o adevărată doamnă de voievod ce fusese și într-un fel…era. Se spune că Velica nu i-ar fi fost doar amantă marelui Voievod ci şi ”informatorul” de care avea nevoie la curtea din Ardeal. Unii istorici consideră că amanta voievodului a jucat un rol important în Unirea Transilvaniei cu Ţara Românească, înfăptuită de Mihai Viteazul în 1600, prin influenţa pe care o avea asupra lui Sigismund Báthory. Mihai Viteazul nu şi-a ferit relaţia amoroasă nici de ochii nevestei, Doamna Stanca. Pe Velica şi pe soţul nevoit să asiste neputincios la amantlâc i-a luat cu el şi la curtea de la Târgovişte, unde se afla soţia oficială. Despre nefericirea doamnei Stanca, din puternicul neam al boierilor din Izvorani, zona Muscelului care l-a blestemat rău pe Mihai în timpul vieții, C Gane mai notează: „Nu se poate să fi fost o femeie fericită. Căci, oricât am dori ca femeile acelea să fi avut suflete de oţel şi inimi împietrite în dureri, nu putem crede că jupânesele şi Doamnele române vedeau cu inimă bună pe bărbaţii lor stând mai mult în lagăre decât în iatacuri, şi când se întorceau acasă, mai mult în iatacurile ţiitoarelor decât în ale lor”. Spre disperarea soţiei, la Târgovişte, Mihai şi-a impus amanta în public şi şi-a obligat supuşii să i se închine „ca unei domniţe ce era şi ca unei doamne care ar putea fi”. După ce Mihai Viteazul a luat drumul pribegiei, în urma înfrângerii de la Miraslău, în toamna anului 1600, despre Velica cronicile nu mai menţionează nimic. Nu se ştie dacă amanta l-a urmat pe voievod sau a rămas în ţară. De la înfrângerea lui Mihai Viteazul şi până la moartea sa, despre Velica Norocea nu s-a mai auzit nimic. Velica apare în două picturi de epocă, alături de Mihai Viteazul, exact în situaţiile în care domnitorul român avea cea mai mare nevoie, nu atât de trupul femeii, cât mai ales de farmecul acesteia de a stoarce cât mai multe informaţii de la cei cu care venea în contact. Este vorba de tabloul lui Firans Franken II, pictor de curte al lui Rudolf al II-lea, care a surprins un moment din vizita lui Mihai Viteazul la Palatul Hradcany, din Praga, în primăvara anului 1601, sub forma unei fastuoase alegorii: Cresus arătând comorile sale lui Solon. Chiar dacă unii istorici, au considerat că prezenţa blondă, care pare să se sprijine pe mâna voievodului român, era fiica sa, Florica, pe care Rudolf al II-lea o dorea ca soţie, acelaşi chip apare şi în tabloul unui anonim din şcoala lui El Greco, inspirat dintr-o scenă petrecută aievea, la 11 noiembrie 1599. Este vorba de uciderea de către secui a cardinalului Andrei Bathory şi aducerea capului acestuia domnitorului român.