Ghid practic despre ce trebuie să aveți la căsătoria religioasă

Ce trebuie să știm înainte de Cununia Ortodoxă, un ghid duhovnicesc și practic pentru miri și nași a fost întocmit de Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului în cadrul unui proiect al Sectorului Cultural și Comunicații Media și Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul.

Iată ce ne spune protosinghelul profesor Rafael Vintilă de la Paraclisul Universitar „Întâmpinarea Domnului” din Pitești la cerințe atât de ordin juridic cât și duhovnicesc.

Se cer:

• Certificatul de căsătorie al mirilor, necesar, deoarece Biserica Ortodoxă binecuvântează ceea ce este recunoscut legal de stat (mai ales când acesta nu este ateu și este creștin). Căsătoria civilă este o condiție prealabilă, pentru a asigura legalitatea, exclusivitatea unirii și evitarea bigamiei sau a concubinajului. Sfântul Apostol Pavel ne învață: „Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu” (Romani 13, 1).

• Verighetele

Simbol al unirii infinite în dragoste. Se binecuvântează în cadrul slujbei. De obicei sunt confecționate din metal nobil (aur, argint), pentru a exprima valoarea și demnitatea unirii. Verighetele amintesc de legătura nedespărțită dintre Hristos și Biserică: „Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos și în Biserică.” (Efeseni 5, 31-32)

• Lumânări de cununie

Lumânările de cununie sunt ancorate în simbolismul biblic, fiind un element vizibil al luminii divine care călăuzește pașii mirilor. Pe lângă parabola fecioarelor înțelepte (Matei 25, 1-13), alte pasaje biblice relevante întăresc această semnificație. Ele mai simbolizează și modelul luminos al nașilor, care îi vor călăuzi pe miri pe drumul vieții, iar una dintre rugăciuni precizează că mirii trebuie să „strălucească precum luminătorii pe cer”, adică să devină un exemplu de familie pentru alții: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Lumânările reprezintă viața trăită în curăție, învăluită de harul lui Hristos-Dumnezeu. „Eu sunt lumina lumii; cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric” (Ioan 8, 12). Este bine ca lumânările să fie simple și din ceară curată, ca simbol al curăției și al jertfei.

• Vin și pișcoturi sau cozonac

Vinul este folosit pentru binecuvântarea „paharului mântuirii”, ca semn al bucuriei duhovnicești, al jertfei și al comuniunii. Acest gest liturgic este o anticipare euharistică a împărtășirii mirilor cu Sfintele Taine, care, în vechime, se făcea chiar în cadrul slujbei. Paharul din care gustă mirii semnifică și faptul că aceștia vor împărtăși împreună nu doar bucuriile, ci și necazurile și încercările vieții. În acest context, se invocă ajutorul sfinților mucenici, ca prin rugăciunile lor să se mântuiască sufletele celor ce se cunună. Se cântă troparul: „Sfinților mucenici, care bine v-ați nevoit și v-ați încununat, rugați-vă Domnului să se mântuiască sufletele noastre.” Această cântare arată că dragostea presupune jertfă, comuniune și curajul de a purta împreună crucea vieții.

• Nașii trebuie să fie cununați religios (ortodocși)

Nașii nu au doar un rol formal, ci devin părinți spirituali ai mirilor. Ei trebuie să fie ortodocși practicanți și cununați religios, pentru a-i putea susține duhovnicește. La Nunta din Cana, Hristos a fost înconjurat de prieteni și familie – un model de comunitate binecuvântată: „Căci unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20). Evanghelia spune: „Și când nunul a gustat apa care se făcuse vin (…) a chemat nunul pe mire” (Ioan 2, 9), arătând importanța implicării binecuvântate a nașului.

• Dispensă de recăsătorire (dacă unul dintre miri a mai fost cununat religios)

Potrivit rânduielii Bisericii, cununia religioasă este săvârșită cu solemnitate doar la prima căsătorie. A doua sau a treia cununie se face prin pogorământ pastoral și nu mai are solemnitatea celei dintâi, fiind oficiată cu rugăciuni de pocăință.

• Spovedanie și binecuvântare de la duhovnic

Primirea Sfintei Taine presupune curățirea sufletului. Mirii trebuie să se spovedească și să primească binecuvântare de la duhovnicul propriu. Este de preferat ca mirii să se împărtășească și să participe la Sfânta Liturghie, mai ales dacă nunta are loc duminica: „De nu mâncați Trupul Meu și nu beți Sângele Meu, nu aveți viață în voi” (Ioan 6, 53). Preotul poate organiza o cateheză pregătitoare cu 2-3 săptămâni înainte, pentru explicarea sensului duhovnicesc al cununiei.

• Ambii miri să fie creștini ortodocși

Taina Cununiei se săvârșește doar între două persoane botezate ortodox, ca lucrare harică în cadrul Bisericii. Căsătoriile mixte nu sunt considerate Taine valide. „Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși” (II Corinteni 6, 14).

• Programare și informare preot paroh

Este importantă informarea din timp a preotului pentru verificarea condițiilor canonice și pregătirea rânduielii. El va oferi și îndrumare pastorală potrivită. „Toate să se facă cu cuviință și după rânduială” (I Corinteni 14, 40).

• Ținută decentă și atenție la slujbă
Nunta nu este o paradă de modă. Ținuta mirilor să exprime curăție, sobrietate și respect față de Dumnezeu. Machiajul să fie discret, iar coafura miresei simplă, fără împletituri complicate sau accesorii mari – pentru ca sfânta cunună să poată fi așezată cu ușurință. Participarea la slujbă să fie activă și plină de evlavie: „Podoaba voastră să nu fie cea din afară (…) ci omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând și liniștit” (I Petru 3, 3-4).