Spiritul Anei lui Manole fugărit de piticii de grădină ai lui Caliopie

Se spune că drumul până în iad e pavat cu intenții bune. În cazul nostru, parcul Mănăstirii Curtea de Argeș este pavat cu câteva statui din ipsos realizate de niște ageamii în branșă și etalate publicului la rang de operă de artă. Niște kitchuri înfiorătoare care ar fi mers excelent cu termopanele pe care monumentul  le-a avut montate cu ceva ani în urmă și scoase cu mare circ.

În amintirea circului de atunci, avem vagoanele de acum din care se vând diverse suveniruri sau care doar obturează imaginea spre mănăstire.  Nu ne referim aici la căruțele lucrate manual , ci la măgarii din ipsos, iepurașii și oarecum caii care trag niște  trăsuri în care sunt flori frumoase, de altfel. Mănăstirea Curtea de Argeș este un monument de o mare importanță arhitectonică și istorică , date fiind particularitățile pe care aceasta le prezintă. După Meșterul Manole, la cererea lui Carol I, Lecomte de Nouy a transformat mănăstirea dintr-o construcție princiară  într-una regală. Atât agheasmatarul cât și turlele răsucite au fost schimbate cu totul, ca să poată rezista cutremurelor ce-au urmat. Exista și-un paraclis ridicat de domnitorii fanarioți pe care arhirtectul l-a dărâmat ca să facă loc parcului în care se află specii rare și care era destinat familiei regale. Lângă mănăstire, a fost construită și reședința regelui, mai cunoscută în zilele noastre ca palatul arhiepiscopal. Ei bine, în acest cadru plin de cultură și istorie, vine o „mână iscusită și harnică”, deprinsă mai mult cu manageriatul locului pentru aducerea pe un loc fruntaș a instituției în ceea ce privește încasările, și dă cu peisagistica de gard. Am recomanda arhitectului peisagist angajat de către “mâna dreaptă”,  atoateștiutoare și atoatevăzătoare, a lui ÎPS Calinic,  să țină cont că administrează un monument care face parte din patrimoniul național și să respecte esteticul locului și normele bunului gust în ceea ce privește locurile sfinte. I-am mai recomanda, ca să nu se mai lase păcălit data viitoare când i se vinde bun gust “made in China” la preț de porțelan de Sevres, să mai deschidă și alte cărți, în afară de cele cu poze sau de joc, pentru ca data viitoare să ne dăm seama că are și cultură, nu numai îndemânare și prost gust.

{gallery}piticidegradina{/gallery}