De unde vine expresia ”țap ispășitor”

Limba română este plină de expresii, unele de pe meleagurile autohtone, altele importate din alte limbi, pentru a putea exprima cât mai simplu o situație sau un eveniment. 

Pentru a înțelege această expresie trebuie să ne întoarcem în trecut, la poporul evreu, care jertfea animale pentru a îi fi iertate păcatele de către Dumnezeu. De altfel, Iisus  s-a sacrificat pe sine pentru a fi iertate păcatele omenirii.

Cu alte cuvinte, se poate spune că Hristos a fost țapul ispășitor pentru păcatele umanității. Trebuie specificat că în timpul vieții Fiului lui Dumnezeu, țapul a fost înlocuit cu mielul. Potrivit scrierilor antice, în Ziua Ispășirii se obișnuia să se pună o panglică roșie între coarnele țapului sau la gâtul acestuia, iar după ce erau rostite păcatele, panglica devenea albă, semn că totul a fost iertat. Din păcate, imediat după moartea lui Iisus Hristos și până la cucerirea Ierusalimului, în anul 70, panglica nu s-a mai albit, semn că Dumnezeu nu a mai iertat păcatele oamenilor.

Așadar, țapul ispășitor era un animal folosit de evrei în timpul unui ritual prin care cereau iertare lui Dumnezeu pentru păcatele lor. Evenimentul avea loc în Ziua Ispăşirii (Kippūr), atunci când Marele Preot rostea toate păcatele oamenilor și le punea în cărca țapului ispășitor pe care îl alungau în deşert. Ritualul a fost prezentat în Biblie în Levitic (capitolul 16), în Mişna (Yoma capitolul 6) şi în Talmud (Yoma, foile 66-67).