De unde a apărut expresia ”Ai o clasă mai mult decât trenul”?

Zicerea „a avea o clasă mai mult decât trenul” avea inițial o conotație pozitivă, dar într-un final s-a împământenit cu sensuri peiorative. Istoria expresiei merge mână-n mână cu cea a istoriei căilor ferate în România.

Zicerea „a avea o clasă mai mult decât trenul” avea inițial o conotație pozitivă, dar într-un final s-a împământenit cu sensuri peiorative. Istoria expresiei merge mână-n mână cu cea a istoriei căilor ferate în România.

„Odată cu inagurarea liniilor Bucureşti-Giurgiu, în 1869, şi Bucureşti-Ploieşti-Buzău-Galaţi-Roman şi Suceava-Roman, în 1872, statul român achiziţionează şi materialul rulant, adus din străinătate: locomotive şi vagoane ierarhizate în clase după modelul britanic răspândit în toată Europa acelei perioade”, a detaliat pentru adevarul.ro istoricul ploieştean Dorin Stănescu, pasionat de fenomenul căilor ferate.

Acesta a mai spus: „În prima etapă de funcţionare, căile ferate autohtone au dispus de un număr de 58 de vagoane de clasa I, 83 de vagoane de clasa a II-a şi 241 de vagoane de clasa a III-a. Vagoanele erau uşor de distins după calitatea finisajelor interioare, dar şi după culori: cele ale clasei I erau vopsite în culoarea oliv, la clasa a II-a în verde, iar la clasa a III-a în cafeniu. În primii ani de la înfiinţare, căile ferate româneşti au fost puternic influenţate de modelul german. Ca atare, şi la noi a fost preluat sistemul austerelor vagoane de clasa a IV-a, vagoane care circulau în Prusia încă din 1852″.

Între anii 1885-1891, vagoanele de clasa a IV-a circulau în special pe rutele de la Ploieşti spre Buzău, şi pe alte rute foarte locale, iar percepţia despre tren rămânea aceea că are vagoane de trei clase.

În paralel cu evoluţia căilor ferate, în perioada 1880-1930, în România se introducea învăţământul obligatoriu de patru clase. La acea vreme, trenul fascina populaţia în aceeaşi măsură în care o face tehnologia modernă în zilele noastre. Aşadar, a avea patru clase, adică mai mult decât trenul care, în mod obişnuit avea doar trei clase şi era vârful progresului, era mare o mândrie.

Ulterior, învățământul a evoluat așa se face că după anul 1960 mulți elevi români au început să aibă mai mult de 4 clase. Ca atare, expresia „a avea o clasă sau două mai mult decât trenul” a căpătat o nuanţă peiorativă, desemnând persoanele care nu aveau prea multă şcoală comparativ cu noile generaţii.