De ce Ziua Masoneriei se sărbătorește la 24 ianuarie?

Despre masoni părerile sunt împărțite fiindcă lucrurile secrete sau discrete stârnesc mereu controverse sau speculații.

Se cuvine totuși de precizat că Unirea Principatelor este revendicată ca primă victorie a francmasoneriei din România, fapt care face ca 24 ianuarie să aibă şi o altă aniversare în afara Unirii celor două ţări Române: 24 ianuarie este Ziua Masoneriei din România, ea marcând în acest fel prima victorie a masoneriei pe aceste meleaguri prin realizarea Unirii Principatelor Române.

Unirea Principatelor nu s-a făcut uşor şi nu e fost suficientă doar dorinţa poporului. Un lucru important îl constituie faptul că în momentul Unirii, majoritatea boierilor favorabili unirii Moldovei cu ţara Romăneasca au făcut parte din masonerie, iar Unirea Moldovei cu Ţara Românească prin alegerea colonelului Al. Ioan Cuza ca Principe al Ţării Româneşti la 24 ianuarie, după ce fusese ales la 5 ianuarie ca Principe al Moldovei, nu ar fi fost posibilă fără intervenţia Lojilor masonice din ţară şi a celor din Europa.

Prima Lojă masonică română a fost înfiinţată la 1825 de botoșăneanul Ionica Tăutu, la Iaşi. Se numea „Moldova”. A urmat Loja fondată de de Ion Heliade Rãdulescu şi Ioan Câmpineanu, „Societatea filarmonică”. Și despre Dinicu Golescu se știe că a fost inițiat într-o lojă din străinătate iar ulterior a jurat în altarul de la biserica din Golești îndeplinirea mai multor deziderate, singurul pe care îl mai cunoaștem cu precizie fiind dezrobirea robilor țigani.

Influentaţi de moda masonică occidentală, mai ales de cea franceză, fiii de boieri români ajunşi la studii la Paris, au intrat în Lojile destinate străinilor. Întorşi pe meleagurile natale, ei au pus bazele, după model francez, a primelor Loje paşoptiste, „Lumina”, la Bucureşti, şi „Fraternitatea” la Iaşi, şi a unor societăţi cu nume inspirate din idealurile umaniste ale Masoneriei. Membrii acestor Loje erau intelectualii care vor moderniza România prin Revoluţia de la 1848 şi Unirea din 1859: Nicolae Bălcescu, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Alecu Russo, Costache Negruzzi, Ion Ghica, Nicolae şi Ștefan Golescu, Ion C. Brătianu şi generaţia „Junimiştilor”.

Înfiinţarea cu sprijinul masonului francez Auguste Carance, a celor trei Loji Masonice cu numele “Steaua Dunării” la Bucureşti, Iaşi şi Galaţi, a făcut ca pe 5 şi 24 ianuarie 1859 să fie ales la Iaşi si Bucureşti colonelul Al. Ioan Cuza, mason, conducătorul Lojii Masonice din Galaţi. Şi tot masonii au fost aceia care au dus detronarea lui Al. Ioan Cuza, in februarie 1866, după ce acesta intrase în conflict deschis cu Masoneria, căreia îi promisese că va domni doar 4 ani apoi va abdica, şi devenise un Principe absolutist. O parte din membrii „Junimei”, cea mai importantă societate culturală modernă din Principate şi Regatul României, erau masoni. În perioada de dinaintea înfăptuirii Unirii pe teritoriului României activau mai multe loji care reprezentau interesele diferitelor masonerii europene. Fiecare dorind să obţină controlul asupra unor teritorii cu o poziţie strategică între Occident şi Orient cum erau cele româneşti.

În această cursă, Alexandru Ioan Cuza, exponentul lojilor franceze era favorit. Atunci când Costache Negruzzi a dat buzna în sala de casino unde Alexandru Ioan Cuza juca biliard, în seara zilei de 3 ianuarie 1859, pentru a-l înştiinţa că va fi ales domnitor al celor două principate române, Cuza îi răspunde: „Hai sictir, farsorule!“ pentru că jocurile erau atât de stârns făcute încât nu îi venea să creadă că, în sfârşit, s-au rezolvat.

Istoricul Alex Mihai Stoenescu în „Istoria loviturilor de stat în România“ arată: “Putem trage concluzia că intervenţia unei grupări masonice în favoarea lui Sturdza a eşuat, în faţa unei alte grupări care a reuşit să reunească unionişti şi moderaţi în votul de la 5 ianuarie. Subliniez aici că în această perioadă funcţionau mai multe loji francmasonice şi asociaţii secrete de sorginte masonică şi că între ele existau rivalităţi, determinate şi de obedienţa pe care o acceptau şi de influenţa politică pe care o primeau de la o Mare Putere sau alta“.

Membrii partidei unioniste află cumva de pericolul care-i pândeşte şi, după o dezbatere-maraton în seara de 3 ianuarie, hotărăsc să-l propulseze pe Cuza, comandantul armatei, ca domn. Şedinţa decisivă, cu caracter aproape conspirativ, are loc în casa unuia dintre deputaţi. Deşi e invitat, Cuza nu se duce la acea întrunire, alții lucrează pentru el. Alexandru Ioan Cuza a avut două atuuri pentru alegerea sa ca domnitor al celor două Principate. Era şeful armatei moldovene şi era Venerabilul Lojii masonice “Steaua Dunării”, în care figurau mulţi dintre oamenii politici români care doreau unirea dintre Moldova şi Țara Românească. Ulterior, Cuza a intrat în conflict cu mulţi dintre foştii aliaţi politici, dar şi cu masoneria, reformele sale şi tendinţa spre un regim dictatorial nefiind pe placul acestora. Mai mult, în decembrie 1860, Cuza a închis chiar Loja masonică al cărei Venerabil fusese, iar în octombrie 1864 a incendiat Templul Lojii “Înţelepţii lui Heliopolis”, unde se regrupaseră mulţi dintre foştii membrii din Loja “Steaua Dunării”. Riposta acestora a fost fermă. În noaptea de 10 spre 11 februarie 1866, Cuza a fost silit să abdice şi să ia calea exilului.Citeşte întreaga ştire: Cuza s-a folosit de masonerie pentru Unire.„După anul 1848, masoneria română era pregătită să treacă la un nivel superior al operei: edificarea statului naţional. Acesta va deveni rolul şi efortul ei fundamental pînă în anul 1920, cînd s-a semnat Tratatul de la Trianon” spune Radu Comănescu.

Aceleași idei au condus, mai târziu, la făurirea României Mari, unde, de asemenea, românii inițiați în această „Frăție Universală” au avut un rol determinant. Peste ani, accederea României în Uniunea Europeană și în NATO va fi tot rodul muncii francmasonilor.Francmasoneria română a fost și rămâne un fenomen socio-cultural încărcat de exemple fericite, dar mai ales oferă o perspectivă corectă și vastă asupra trecutului acestei țări.

Și povestea…continuă!