Cum s-a degradat obiceiul Călușului în România?

Aproape o jumătate de secol, comuniştii au utilizat folclorul ca ambalaj pentru propria lor ideologie iar Căluşarii au devenit mai mult decât ambalaj. Goliţi de orice semnificaţie, ei au căpătat funcţia de emblemă la export alături de Ciocârlia lui Angheluș Dinicu, bunicul marelui Grigoraș Dinicu, lăutar vestit care descindea din dinastia instumentiștilor formați pe moșia lui Dinicu Golescu la începutul secolului XIX. Cântecul fusese prezentat prima oară la Expoziția Universală de la Paris în 1889 unde lăutarii noștri, în mare parte argeșeni, fuseseră medaliați și premiați de președintele Franței.

Prolecultismul și-a spus cuvântul și la orchestrele de tip sovietic, dirijor îmbrăcat în alb și 40 de instrumentiști care au luat locul micuțelor tarafuri. Cântăreți autentici precum Maria Lătărețu care cânta în anii 30 piese vechi, simple, erotice chiar(„Ce-ai în gură, Mărioară”, „Ce n-ai facut patul lat”) ajunsese în anii 50 să cânte și să slavească socialismul.

Din pacate, poveste continua și astăzi iar instituțiile de cultură din România, conduse în mare parte de ne-specialiști propagă vechile metehne, făcând folclorul sau tradițiile nefrecventabile, populația preferând alte genuri.Părinții își dau copii la dansuri sau la călușari ca să nu îi dea la handbal sau fotbal.Nimeni nu le explică despre Căluș că e o taină, un miracol străvechi al poporului român, că pe vremea când nu existau spitale și doctori oamenii credeau cu tărie în puterea binefăcătoare a călușarilor.Nimeni nu mai doarme separat de familie sau sub streașina bisericii în această perioadă. Puțini respectă vechile ritualuri de jurământ, confecționare a steagului, etc.

Există o mare diferență între țăranii care au plecat la Londra în 1935 şi echipele care dansau la Ziua Recoltei sau cele care fac demonstrații azi prin piețele publice. La Londra s-a dus un grup de tineri din Pădureţii Argeşului aleşi de Constantin Brăiloiu şi Harry Brauner. La plecarea din sat, băieţii şi-au luat iertăciune de la părinţi. Tot satul a fost îngrijorat și indiferent de promisiunile marilor intelectuali, trimișii lui Carol al doilea, preocuparea lor a rămas aceași, că ei rămân fără protecția pe care doar magicul dans de la Rusalii îl conferea comunității.

Astăzi, familiile călușarilor chemați să presteze la Casa de Cultură, în piețe sau la televiziuni îi întreabă pe ce canal se dă evenimentul și îi distribuie pe Facebook. Totul e comercial și desacralizat.Când au trecut prin Bucureşti, pe călușarii din Pădureți i-au admirat Mircea Eliade şi toată floarea intelectualilor de atunci, când au trecut prin Paris i-au jucat lui Brâncuşi în Montparnasse care a lăcrimat de emoție și dor de România pe care nu o văzuse de 5 ani. Acesta i-a chemat la el în atelier la masă.

La Londra argeșenii a devenit punctul de atracţie al festivalului. Nicolae Titulescu i-a felicitat personal, iar un fan al lor, care a dorit să rămână necunoscut, le-a trimis un camion cu băuturi fine. Bietul Brăiloiu a trebuit să cutreiere toată Londra în căutarea usturoiului verde fără de care, dansatorii noștri nu s-au urcat pe scena de la London Hall.

De Rusalii, primiți călușarii în curțile voastre, cinstiți-i cum se cuvine și credeți în puterea tămăduitoare a acestui dans care alungă ielele. E modul și mișcarea de rezistență a noastră ca popor.

Iar voi, argeșenilor, amintiți-vă de strămoșii noștri care ne-au lăsat cea mai frumoasă moștenire culturală din România și nu mai aruncați perlele în noroi!