Cum așteptau colindătorii Alexandru Davila și sora sa Elena Davila Perticari

Despre vremuri apuse, jocurile copilăriei și foarte multe tradiții pierdute ale poporului român, ne povestește frumos în cartea sa ”Amintiri din copilărie”, Elena Davila Perticari, o femeie care a dominat societatea românească prin cultura și influența de care s-a bucurat. Strănepoata lui Dinicu și Zincăi Golescu, fiică a marelui medic Carol Davila și confindenta Reginei Maria căreia i-a educat doi dintre cei cinci copiii(Regele Carol al doilea și Elisabeta, devenită regină a Greciei), Elena Davila Perticari evocă multe dintre amintirile sale alături de fratele Lilică, viitorul dramaturg Alexandru Davila.

„În sfârșit sosea și ajunul Crăciunului…Mare bucurie, pe care o împărtășeam cu toții.Mama de mult pregătise saci cu mere, nuci și covrigi,iară noi stam alături de dansa, scumpa noastră măiculiță:Lilică la dreapta,eu la stânga ei, nerăbdători să împărțim altora din bogatiile noastre.În tăcerea și liniștea amurgului, se auzeau de departe colindătorii…încă nițel și soseau la noi, treceau poarta mare deschisă vraiște, căci îi așteptam, și se opreau în fața scării.Soseau cântând, cu stea mare luminată, și la sfarșitul colindelor cântate, cereau după datină, în glumă, dar și cu amenințare:Dă-mi un covrig, că mor de frig,O nucă, că te dau cu capul de ulucă,Un măr că te trag de păr…Apoi, după ce li se împărțeau ce aveau de primit, mai cântau o colindă drept mulțumită, cântam și noi și se depărtau în întuneric, călăuziți de steaua care le arăra drumul…”