Brâncuși cel inedit
În fiecare zi de 19 februarie, întreaga lume îl omagiază pe gorjeanul genial de la Hobița- Constantin Brâncuși, românul care a reinventat arta sculpturii, devenind un reper important al culturii române și al culturii universale.
Avocatul american John Quinn a fost cel care l-a inițiat pe Brâncuși în jocul de golf iar acesta a devenit un mare fan al jocului. Pe 5 noiembrie 1923 Brâncuși a jucat golf cu John Quinn, Jeanne Foster și Henri-Pierre Roché iar de pe margine, Erik Satie comenta în timp ce Brâncuși a lovit mingea prea tare:
,, Golful a fost inventat de către britanici și anglo-saxoni. Nu este un joc pentru români ,,Brâncuși a câștigat partida de golf iar Quinn i-a dăruit un set de crose.
În 1906 a devenit cântăreţ de strană şi paraclisier la biserica ortodoxă română din Paris, „Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavriil”, iar în ceea ce priveşte atelierul său de lângă Paris (Impasse Ronsin, 11), acesta era considerat de Brâncuşi un fel de metoc al Mănăstirii Tismana: „Am deschis o biată filială a (mănăstirii) Tismanei, aici, în Impasse Ronsin, 11”. Smeritul atelier al maestrului a devenit o fereastră către Cer, spaţiu în care el, timp de peste 40 de ani (1915-1957), a conversat şi conlucrat în armonie cu materia, fiind totodată într-un tainic și rodnic dialog cu Dumnezeu.
La sfârşitul vieţii sale, Brâncuşi a dorit ca trecerea la viaţa veşnică să se petreacă chiar în propriul său atelier. La începutul lunii martie 1957, Constantin Brâncuşi, bătrân şi bolnav (împlinise 81 de ani), a chemat pe Arhiepiscopul Teofil de la biserica ortodoxă română din Paris, pentru a se spovedi şi a primi Sfânta Împărtăşanie. Obișnuia să spună celor din jur: „Acum sunt foarte aproape de Bunul Dumnezeu. Trebuie doar să-mi întind braţul ca să-L ating”.
La biserica din Paris există și azi o plăcuță pe unul dintre scaunele bisericești unde există o plăcuță pe care stă scris în franceză:„Aici se ruga Constantin Brâncuși”
O altă fotografie rară pe care v-o propunem este cu George Enescu și Constantin Brâncuși, au fost filmați în timpul unei întâlniri avute la Paris, în 1947. Cei doi se întâlniseră și cu prilejul Expoziției Universale de la New York din 1939 când Carol al doilea avusese ambiția ca România să strălucească prin cei mai de seamă reprezentanți.
Ziarul bucureștean „Seara“ anticipa astfel: „Încununarea participării noastre la New York o va constitui prezența ambasadorilor genului românesc, maeștrii Enescu și Brâncuși. Oedip a celui dintâi și păsările măiestre ale celui de-al doilea vor fi acolo, în văzul și auzul întregului pământ. George Enescu va dirija și două concerte în cadrul „Săptămânii Românești“, întregite prin festivalul de dans și muzică vocală țărănească, executată de cei 100 aduși din toate regiunile românești și ceruți insistent de însăși Expoziția „Lumea de mâine“. Nu va lipsi nici lăuta lui Grigoraș Dinicu, nici naiul „londonezului“ Fănică Luca, reclamat cu insistențe de comandanții supremi ai întrecerii de la New York.”
