Uite cum arată ultima descendentă a robilor lui Dinicu Golescu

Despre dezrobirea țiganilor s-au scris și spus prea puține, încă suntem reticenți și ținem la margine acești oameni. Revista noastră a avut curiozitatea să meargă la Golești, pe cea mai dreaptă uliță din România, care se numea Ulița Țigănească dar acum este numită Strada Gării, să o cunoscă pe Paulina Neagoe, străbunicii săi fiind ”robii lui Golescu”, după cum ea însăși ne mărturisește.

Mărunțică dar foarte vioaie, perfect coerentă, doamna Neagoe ne evocă lucruri aproape neștiute sau trecute cu vederea de contemporani. Locuiește într-o casă bine întreținută, pe pământurile unde s-au pomenit strămoșii ei așezați de Golești, în apropierea celebrului muzeu. Strada fusese făcută dreaptă ca ei să poată ieși la poartă atunci când se suna cu goarna din foișor. Toți erau cuminți iar boierii se purtau cu blândețe, singurele pedepse fiind acelea de a pune coarne celor neascultători pentru a fi identificați de comunitate pentru câteva zile.

Își evocă cu plăcere mama-Aritia despre care spune că a avut carte și a făcut liceul la Chișinău, ca toți copiii de ceferiști. Bunicul, după ce s-a construit gara, a lucrat la muncile de întreținere fiindcă boierii nu îi lăsau pe drumuri. Străbunicii au fost primii cursanți ai școlii de la Golești, chiar dacă erau robi. Ea nu a mai apucat școala iar în copilărie se juca împreună cu ceilalți copii prin dărâmâturile conacului care a fost refăcut abia în 1940. Reușeau să ajungă printr-un tunel săpat de boierii Golești până în câmpie, la Goleasca, de partea cealaltă a șoselei. Nu exista asflat dar copiii erau mult mai fericiți. Deși toți știu că au fost robi, nu știu țigănește și de cel puțin 150 de ani nu mai vorbește nimeni la ei pe uliță fiindcă au fost emancipați și școliți.

Doamna Paulina Neagoe își însoțea mama la boierii pentru care lucra nu orice, croitorie de lux, în anii 30 și l-a cunoscut pe Henry Coandă dar și pe colonelul Slăniceanu care venea din Ardeal, s-a stabilit la Golești și a construit o altă școală la Golești înainte de război. Are și acum o mașină de cusut Singer cu care poate să mai lucreze, dacă sunt doritori.

Nu participă la viața politică din Ștefănești, are buletin de București și chiar un apartament în capitală de la soț. Fiica s-a stabilit în Danemarca după ce a lucrat aici la Ministerul Transporturilor iar fiul stă în București. Regretă că vecinii s-au schimbat mult, țin porțile închise și nu se mai vizitează dar ea merge adesea la magazin la domnul Manu unde nu rămâne datoare că ”nu e bine să doarmă banul o noapte în casă, nedus la magazin”.

Vă atașăm și două filmulețe pentru ca oameni ca Paulina Neagoe să rămână pe o peliculă și în memoria colectivă.

Mulțumesc familiei Diaconu din Golești și doamnei director Cornelia Sofronie pentru colaborare!