Singura proprietate a lui Ionel Brătianu în acte unde făcea agricultură era la Rătești
Fiindcă Ionel Brătianu a avut mulți frați și surori, o nevastă extraordinar de bogată și un fiu care moștenea de la mama sa, prima nevastă a lui Brătianu, o avere impresionantă, nu a urmărit să devină și mai bogat dar de la tatăl său a moștenit pasiunea pentru agricultură.Toți istoricii au scris despre Conacul Florica și ferma extraordinară pe care a menținut-o și modernizat-o. Puțini știu însă că de la tatăl său a moștenit doar moșia de la Rătești, pe cea de la Furduiești dând-o în arendă. Între 1925 și 1926, meșterii care au lucrat la Florica s-au ocupat și de Rătești executând lucrări ample la casele și dependințele conacului. A construit chiar și o moară, meșterul zidar fiind Ion Castan care primea suma de 5400 de lei în ziua de 20 iunie 1925. Acoperișul morii lui Brătianu de la Rătești învelit cu șiță a fost executat de meșterul Iancu Stan Badea care lucrase și pe șantierul de la Florica.
Ionel Brătianu pierduse însă această moșie la sfârșitul secolului XIX și o răscumpără abia în 1913. Când venea de la Paris în vacanțe, stătea numai la Rătești și la Furduiești fiindcă dorea să îi demonstreze mai ales tatălui său ce poate singur. ”Bărbăția și, mai cu osebire, stăruința ce pui de a ajunge la un rezultat în ale proprietății fac pentru mine mai mult decât aș fi avut 400 de chile de grâu prin munca altuia.” îi scria Ion.C. Brătianu.
Aici marele om politic și-a făcut prieteni și printre țăranii locului care l-au învățat tainele pământului, ale altor ramuri ale agriculturii, el având doar cunoștințe despre vița de vie. Nu întamplător, la moarte sa, cei care îi duc pe umeri coșciugul sunt vechii colaboratori din sat iar boii care trag carul așa cum se obișnuia pe Valea Topologului de unde descindeau Brătienii sunt de la moșia Rătești, rasa sură de stepă.
Prin testament, încă din 1926, Ionel Brătianu i-a lăsat toată averea, adică moșia de la Rătești, singura unde era proprietar în acte, fiului său- Gheorghe Brătianu care va locui aici în anii următori, în ciuda numeroaselor posesiuni.
La fermă, exista un inventar animalier foarte bogat: 19 cai pur-sânge lipiţan, 25 de vaci de rasă Simmental şi Schwitz, 593 de oi, 101 porci, 18 cai de muncă, boi de jug şi 800 de păsări. Deşi dispunea de foarte multe animale, moşia lui Gheorghe Brătianu era lucrată cu utilaje ultraperformante: un tractor marca Lantz, cu plug cu 3 brazde, un tractor marca Deering, batoză de treier marca Vicov, secerători şi cositori marca Deering, maşini de semănat, maşini de lucrat, plantat şi recoltat cartofi, marca Lantz.
Din inventarele și procesele verbale făcute de comuniști la sfârșitul anilor 40 putem observa că Ionel Brătianu și apoi fiul său, chiar dacă erau socotiți mari intelectuali și oameni politici, excelaseră în agricultură. Era un mod al lor de a ieși din urâtul și problemele timpului.
Pentru bunăstarea animalelor, exista un grajd dotat cu lumină electrică (în condiţiile în care majoritatea gospodăriilor ţărăneşti nu aveau curent electric la acea dată!) şi cu instalaţii din cele mai perfecţionate pentru mulsul vacilor, după model elveţian. Laptele era procesat cu ajutorul recipientelor moderne: un separator pentru lapte marca Wesfalia şi unul pentru smântână marca Alfa.
La scurt timp după încheierea lucrărilor de reformă agrară de la Răteşti, Gheorghe Brătianu a suferit alte abuzuri din partea autorităţilor comuniste, atunci când i s-a stabilit domiciliu forţat cu pază militară permanentă în imobilul din Bucureşti, proprietatea soţiei, aflat pe strada Popa Chiţu, nr. 16, până la întemniţarea definitivă, în anul 1950. Istoricul şi profesorul Gheorghe Brătianu a sfârşit într-un mod tragic, în închisoarea pentru deţinuţi politici de la Sighetu-Marmaţiei în anul 1953.
Moșia este foarte degradată astăzi și nu s-a găsit un om vrednic de cei care au stăpânit-o ulterior să o cumpere și să îi redea veche strălucire.
Foto copertă sursă: Florica.Vatra Brătienilor
