PRIMUL PROPRIETAR DE ZIAR DIN ROMÂNIA ERA ARGEȘEAN

După ce a călătorit prin lume și a tras concluziile care se cuveneau gradului de înapoiere în care zăcea Țara Românească, luminatul și minunatul boier de la Golești, cunoscut nouă ca Dinicu Golescu, a hotărât să își pună și banii, nu doar activitatea în slujba deșteptării noroadelor.

Puțini știu astăzi că de numele său se leagă apariția primului ziar românesc pe care l-a ”sponsorizat” și l-a ajutat să obțină aprobările vremii iar continuatorul acestei publicații astăzi de numește ”Monitorul Oficial”.

 Primul număr cuprindea un articol editorial privind istoricul ziarelor in lume; înştiinţări „din lăuntru”; înştiinţări „din afară”; informaţii despre „mezaturi”, plecări şi sosiri de demnitari la București; ştiri „despre lucrarea pământului, care merge înainte cu mare spor”. În anul 1837, ziarul a început să publice un supliment numit „Curierul de ambe sexe”, magazin cultural completat cu o componentă feminină.

           Apariţia „Curierului“ era săptămânală sau, uneori, bisăptămânală. Pentru o scurtă perioadă, primul ziar românesc a apărut de cinci ori pe săptămână. Pe frontispiciul „Curierului românesc“ scria „Gazetă politică, commercială şi literară”. Abonamentul pe un an costa doi galbeni împărăteşti „plus cheltuiala poştiilor analoghiceşte după depărtare”.

        Primul tiraj a fost de 280 de exemplare, scoase la tiparniţa Mitropoliei din Bucureşti. Mai târziu, Ion Heliade Rădulescu şi-a adus tipografi de la Pesta, iar în 1930 a construit la Bucureşti o tipografie. A fost un debut greu. Neavând nimic, Ion Heliade Rădulescu a trebuit să încropească totul, de la tipar până la distribuţie şi balanţă economică între costuri şi încasări.

          În primul număr, Heliade Rădulescu publica articolul „Istoria pe scurt a gazetei“, în care lansa o mustrare generală pentru înapoierea publicistică în care se afla neamul românesc: „Trebuie să mărturisim, rumânilor, ca să nu ni se pară aşa cu greu că ruşine trebuie să ne fie că abia acum ne-am deşteptat şi am simţit lipsa ei. Dar vremea de îndreptare la cei ce cu dinadinsul voiesc a începe odată nu este trecută… Destul este să vedem aceasta şi să începem cei care zicem că suntem floarea neamului a ne fi ruşine să fim mai jos decât pleava celorlalte neamuri“