Povestea Bisericii din Domnești

Odinioara, multe biserici aveau si hramul Buneivestiri, cea mai veche sărbătoare dedicată Maicii Domnului. Astazi putem nota puține, la Cotmeana-veche manastire, la Bradu , la Ciocănesti, la Pitesti, cea ctitorita de Logofătul Ivan Norocea.

Datorită unor inimoși intelectuali, l-am evidenția îndeosebi pe domnul Bogdan Grigore, om de cultura, jurnalist, realizator de emisiuni si consilier local, avem posibilitatea sa va prezentam si noi cateva date interesante din monografia dedicata bisericii din Domnesti, date cuprinse in cartea ” Buna Vestire din mijlocul satului. Franturi de monografie domneșteană”, semnată chiar de domnia sa.

La 1770 aici exista o bisericuță de lemn, pe locul actualei biserici din centrul comunei Domnesti cu hramul Cuvioasa Paraschiva. După afluxul de populație înregistrat la 1766, odată cu așezarea aici a unor migranți sosiți din Țara Ungurească, din zona Sibiului, cei mai mulți, nevoia unui nou lăcaș de cult, mai spațios, mai încăpător, a devenit presantă.
Așa s-a ajuns la ridicarea unei noi biserici, pe locul celei vechi, tot din lemn, care a fost construită relativ repede, în nici doi ani, fiind începută în anul 1776 și sfințită în anul următor. Vechiul hram s-a păstrat, dar s-a mai adăugat un altul, cel al Bunei Vestiri, singurul care a supraviețiut la noua biserică, construită după aproape un secol. Din însemnările lui popa Niță știm astăzi că această biserică avea circa 14 metri lungime, cu tot cu altar și tindă, și 6 metri lățime.

Carol I a vizitat Domneștiul în cel puțin trei rânduri. Luca Paul ne spune că la 1873, la prima vizită, el a trecut pe la biserica nouă, cea care urma să fie sfințită în toamna acelui an, unde a observat că clopotnița era neterminată. Evident, motivele erau cele de ordin financiar, iar principele a promis că îi va trimite lui popa Niță 1000 de lei noi.

”Această Sf. Biserică cu hramul Buna Vestire, începutu-s’a la anii 1863, în zilele domnitorului Alexandru Ioan Cuza și ale prea Sfințitului Mitropolit Primat Nifon și s-a zidit în locul celei Iiu, fostă tot cu hramul Buna Vestire.
Ctitori contributori și ostenitori la clădirea acestui sfânt locaș au fost Statul, M.Sa Carol Iiu, Regele României și obștea comunei Domnești, având în capul ei contributor și ostenitor pe pr. I. Duhovnicul sin P. Pavel din această comună. Au mai contribuit și alți pioși creștini cu ofrande strânse prin osârdia Pr. I. Duhovnicul isvoditorul și stăruitorul fără prejet până la teminarea Sf. Locaș. La anii 1872, în zilele M.S. Carol Iiu Regele României Bis. s’a sfințit de către Prea S. Arhiereu și locoteninte de episcop al Epar. Argeșului Neofit Scriban, s-a sfințit, însoțit de un numeros cler”.

Comunitatea a contribuit cu tot ce a avut la îndemână, de la cărămida pe care oamenii au făcut-o și au ars-o, până la lemnul atât de trebuincios, pe care l-au adus de prin păduri. Nu trebuie să omitem nici munca propriu-zisă, căci, așa cum avea să se întâmple și cu alte edificii importante din comună, sătenii au pus umărul și au contribuit cu brațele la ridicarea bisericii.

Stilul folosit în pictura bisericii a fost cel neobizantin, văzut ca o pictură de tranziție între stilul bizantin, atonist și cel clasic, realist. Realizatorul acestei picturi a fost cunoscutul Paraschiv Belizarie.
Acesta figurează și în lista primarilor satului, în anul 1881, dar și printre cei care au rămas apropiați de această biserică, donând bani pentru o mică reparație a acoperișului, ori spălând tâmpla (catapeteasma bisericii) gratis.

Legătura bisericii cu școala a fost constanta. La sfarsitul secolului al XIX-lea, exista un cor școlar, pregătit cel mai probabil de preoți, un cor pentru care, în anul 1897, din donațiile oamenilor și din fondurile epitropiei, s-a construit un foișor.

Tot din cartea domnului Bogdan Grigore aflam câte ceva despre inventarul bisericii de la acea vreme. Dintre obiectele și cărțile mai vechi, provenite cu siguranță de la fostul lăcaș, cel din lemn, ridicat la anul 1777, erau amintite 31 de icoane, de diferite mărimi, folosite în loc de pictură, aflate într-o stare nu tocmai bună, cu multe ștersături, dar care nu aveau nicio inscripție. Astfel nu au putut fi datate, ori atribuite vreunui pictor. De asemenea, exista o Evanghelie veche, tipărită la 1760 la tipografia Mitropoliei din București, un Triod, tipărit la 1761 la tipografia Râmnicului, un volum cu cinci Mineie, tipărite tot la Râmnic, dar în anul 1737, un Octioh mare, din tipografia Râmnicului, din anul 1811, douăsprezece volume Mineie (probabil un set complet, pentru fiecare lună a anului), realizate la tipografia Mănăstirii Neamțului, la 1831, douăsprezece volume cu Viețile Sfinților, tipărite tot la Neamț, în anul 1835. Preotul Nicolae Ionescu menționa și un clopot care rămăsese de la vechea biserică și care data de la 1775.
Dintre obiectele de cult pe care le foloseau preoții la acea vreme, memoriul vorbește despre o Evanghelie cu coperți de argint, pe care se afla și o inscripție: ”Ac(e)astă sf(â)nt(ă) Eva(n)ghele, ferecată cu argint, este f(ă)cut de robu lui Dum(n)eze(u) Gheorghe sin Grigor(e) și au dăru(i)t la sfâ(n)t(a) Bis(e)ric(ă) Domn(e)șt(i), a Bune(i) Vest(iri)”, fără a oferi și o dată la care s-a făcut această donație. În schimb, despre o cruce poleită cu argint, știm, din inscripția de pe ea, că a fost ”făcută Gheorghe Grigore, 1789 Oct. 1 Ioan Dimitrie”, probabil unul dintre ei era cel care o comandase și celălalt, cel care o realizase.
Biserica mai avea două icoane împărătești, înfățișându-i pe Iisus Hristos și pe Maica Domnului, pictate de un oarecare Ioanid și donate în anul 1893 de către Alexandru Teodoriu din București.

Anul 2023 este important pentru comuna Domnesti, se vor sarbatori 500 de ani de atestare documentara, primarul Ion Doru Smadu, alaturi de intreaga echipa, pregatind un maraton de evenimente.