Mica Unirea și marea contribuție a argeșenilor

Momentul istoric 1859 a fost posibil, pentru că elitele acelei perioade şi-au propus ţinte înalte, care să corespundă năzuințelor oamenilor. Fără a exagera sau a fi lipsiți de modestie, aceste elite veneau din Argeș și mai ales de la Ștefănești și Golești.

Familia Golescu a avut un adevărat proiect de țară. Nu întâmplător aici au existat prima școală slobodă, primul ziar, primele idei revoluționare și primele începuturi în construcţia României Moderne.

 Nicolae Golescu, fiul preferat al Zincăi Golescu, s-a aflat pe lista candidaţilor la tronul Munteniei, alături de foştii domnitori Gh. Bibescu şi Barbu Ştirbei. Dar văzând cât de puternic era curentul unionist printre deputaţii Adunării Elective, a realizat că nu mai are nici o şansă şi şi-a declinat candidatura. După Unire, Nicolae Golescu s-a bucurat de toată consideraţia din partea domnitorului Cuza Vodă. A fost numit ministru de Interne în primul Guvern de la Bucureşti. Desemnat cu formarea Guvernului de la Bucureşti, timp în care a condus şi Ministerul de Război.

Liberalii aveau o mare aderenţă în rândul populaţiei. Frații Ion și Dumitru Brătianu precum și Resetti au strâns pe 24 ianuarie foarte mulţi oameni în jurul Palatului Mitropoliei unde s-a desfăşurat şedinţa Adunării Elective. Foarte active au fost breslele tăbăcarilor şi ale măcelarilor. În acelaşi timp au fost aduşi şi ţărani ca să pună presiune pe partida conservatoare. Dealul Mitropoliei era înconjuat de 10-12 mii de oameni după aprecierile martorilor oculari ai vremii. Partida conservatoare şi-a dat seama că, fiind fracţionată între doi candidaţi, nu are şanse în faţa liberalilor. Liberalilor, la rândul lor, le-a fost teamă că în final conservatorii vor merge, în cele din urmă, cu un singur candidat şi vor câştiga.  Lui Ion C. Brătianu, cel care dirijase acţiunea populară, i-a revenit misiunea să ia legătura cu şeful poliţiei şi comandantul armatei. Împreună au hotărât ca în ziua următoare atât forţele de ordine, cât şi poporul să se îndepărteze de Dealul Mitropoliei pentru a nu da prilej de anulare a alegerilor pe motivul că a fost încălcată libertatea de opţiune a deputaţilor.

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza peste cele doua principate Unite care și azi continua să reprezinte un model nu putea să existe fără solidaritate și acțiuni comune. Exemplele elitelor şi mesajul acțiunilor lor de acum 163 de ani ne este în continuare călăuzitor și ne arată că, în vremuri grele, adevărații oameni de stat sau reprezentanții comunităților trebuie să se ridice la înălţimea marilor provocări și să acționeze în beneficiul cetățenilor.