Iată ce credea Gheorghe Gheorghiu Dej despre Ion C.Brătianu

Inginerul agronom Constantin Budan, cunoscut argeșenilor și ca profesor universitar, cercetător  științific, fost director emblematic al Stațiunii Horti-Viticole Ștefănești, a fost trimis la G.A.S. Ştefăneşti în primăvara lui 1955, iar amintirile sale despre Florica se referă la acea perioadă a ultimilor ani ai guvernării lui Gheorghiu Dej.

Se spune că Dumnezeu lucrează prin oameni chiar și într-o perioadă în care ideologic Dumnezeu nu exista, tânărul inginer nu era oricine și nu venea de oriunde, descindea și el din Brătieni, deși nu putea spune, și venea de pe Valea Topologului, de la Șuici, înrudit cu Balotă, boierii de la Cepari în familia cărora a intrat Iane Brătianu prin căsătoria cu Safta. Acest om a reușit să salveze Vila Florica de la ruină și să lase peste timp mărturii importante în cartea sa ”Ofertele destinului”.

Revista Agressive își face o datorie de onoare să vă prezinte pasaje din această carte. Astăzi despre vizita lui Gheorghe Gheorghiu Dej însoțit și de Nicolae Ceaușescu la Florica și placa pusă de comuniști pe imobil.

”În toamna anului 1963,după ce participase la turnarea primei şarje de beton la barajul lacului de acumulare al Hidrocentralei Electrice Vidraru, de pe râul Argeş, Dej a vizitat şi Staţiunea Ştefăneşti. Era însoţit de Ion Gheorghe Maurer, preşedintele Consiliului de Miniştri, de cei mai importanţi lideri politici – Gheorghe Apostol, Chivu Stoica, Nicolae Ceauşescu, Gheorghe Gaston Marin, de ministrul energiei electrice, Bujor Almăjan, şi de liderii conducerii regionale de partid şi de stat. În timpul itinerarului parcurs prin noile plantaţii de viţă de vie în maşină cu Dej, am avut prilejul să-i prezint cele mai semnificative aspecte cu privire la modernizarea viticulturii. Era impresionat de ceea ce vedea. Masa s-a servit la Casa Agronomului, cu sediul în fosta vilă Florica din Ştefăneşti. Contemplând conacul Brătienilor, Gh.Gheorghiu-Dej a rămas puţin pe gânduri.

Văzând că pe clădire nu există nici un semn cu numele lor, după un timp a spus: „Trebuie pusă o placă, în care să se arate că aici au copilărit şi locuit Dumitru şi Ion Constantin Brătianu, participanţi ai Revoluţiei din 1848”. Inscripţia, montată pe frontispiciul clădirii, unde se găseşte şi astăzi, a fost adusă de către cineva venit de la Bucureşti. Intrând în clădire, imediat pe partea stângă se afla o încăpere ceva mai mare.Spunându-i lui Dej că aici era un fel de sală a tronului, a intrat s-o vadă. I-am explicat că atunci când regele se afla la Brătieni, primea aici în audienţă oameni de prin zonă. Zâmbind a întrebat: ,,Dar unde-şi avea tronul?’’ I s-a arătat nişa în semicerc de pe peretele din stânga încăperii.”

Deși incorectă din punct de vedere istoric, Dumitru și Ion C.Brătianu copilărind la Tigveni și Pitești, tatăl lor fiind ispravnic al Argeșului, la acel moment a însemnat un mic pas înainte ca recunoaștere a existenței acestor corifei.Curios e că plăcuța încă mai dăinuie și azi fiind zidită lângă cramă iar o eventuală dezlipire ar presupune afectarea clădirii.