Despre o zi dăruită României de argeșeni vizionari- 10 Mai
După amărăciunea înghițită în timpul lui Alexandru Ioan Cuza, ajutat și de Nicolae Golescu să îndrepte lucrurile, boierul de la Florica Ion C.Brătianu, luă drumul străinătății, își mai vându o moșie iar în ziua de 8 mai aduse un prinț străin pentru țara noastră. După primirea călduroasă care i s-a făcut prin orașele străbătute până la Pitești, în seara de 9 mai, Prințul Carol poposi la Golești unde nu v-a uitat niciodată ospitalitatea și dragostea arătată de familia Golescu și țăranii satului. Dimineața de 10 mai avea să fie și mai spectaculoasă pentru tânărul străin care urma să plece la București.
Trăsura în care a luat loc Principele Carol fusese împodobită cu frumoase cununi de flori si era trasă de 12 cai mânați de trei surugii imbracați in costume ce se remarcau prin bogăția culorilor. În jurul trăsurii princiare se aflau calareți si peste 20 de trăsuri, intregul cortegiu parcurgând localitațile de pe un traseu frumos ornat cu arcuri de triumf, in saluturile entuziaste ale populației îmbrăcate in costume tradiționale specifice portului național. Pe distanta celor 73 de kilometri care leaga Golestii de Bucuresti au fost facute doua scurte opriri la Gaesti si Titu; pana in Capitala timpul consumat cu deplasarea s-a efectuat numai in cinci ore. In localitatea Ghergani, unde se aflau mosia si resedinta familiei Ion Ghica, Principele Carol a fost primit cu frumoase buchete de flori. Tot mai multi calareti si tot mai multe trasuri se adaugau suitei Principelui pe masura apropierii acestuia de Bucuresti. In localitatea Ciocanesti, Carol a fost intampinat de printul Dimitrie Ghica, un om cu o infatisare frumoasa care impunea prin maniere si prin fluenta conversatiei sale in limbile franceza si germana. La Ghergani pe langa suita Principelui Carol s-a constituit o escorta de onoare formata dintr-un pluton de dorobanti cu sabiile scoase din teaca (aceasta unitate militara se va schimba din 10 in 10 kilometri), iar inaintea formatiunii respective se aflau directorul postei si prefectul judetului. La Ciocanesti, Principele Carol si-a scos costumul care se acoperise de praf, inlocuindu-l cu un frac cu legatura alba si decoratii. S-a luat o gustare frugala si in jurul 14 convoiul princiar s-a apropiat de Bucuresti, de unde se puteau zari mai intai Manastirea Cotroceni si imediat turnurile din stravechea asezare strabatuta de Dambovita.
Vestea sosirii lui Carol la București fusese transmisă prin telegraf și a fost întîmpinat de o mulțime entuziastă de oameni, dornici să cunoască noul conducător. La Băneasa i s-a înmânat de către Dumitru Brătianu, primarul Bucureștiului și fratele lui Ion C. Brătianu, cheia orașului. Și-a rostit jurămîntul în limba franceză: „Jur să păzesc legile României, să-i apăr drepturile și integritatea teritorială„. Uralele la adresa tânărului principe au coincis cu o ploaie torentiala care racorea Capitala dupa o lunga secetă, acest fenomen al naturii fiind perceput de toti cei prezenti drept un semn ceresc de bun-venit pentru persoana inaltului oaspete.
Principele Carol a fost intampinat cu respect si cu o inalta consideratie de Mitropolitul Nifon. Inalta fata bisericeasca a iesit sa-l intampine pe Principe, imbracat in vesminte de aur, avand pe cap o tiara si tinand in mana un toiag de argint. Inconjurat de o suita de preoti invesmantati in odajdii scumpe, Mitropolitul Nifon i-a prezentat cu o nota de solemnitate Principelui Carol Evanghelia pe care acesta a sarutat-o, apoi inaltul prelat l-a luat de brat si au intrat in biserica, indreptandu-se spre tron si luand loc in fata iconostasului, intregul ceremonial desfasurandu-se in fata ministrilor si a lui Lascar Catargiu, membru al Locotenentei Domnesti. A urmat un Te Deum, iar dupa oficierea serviciului divin, Principele Carol s-a indreptat spre Camera Deputatilor insotit de mitropolit, de cei trei membri ai Locotenentei Domnesti si de membrii Guvernului.
Prima locuință a Principelui Carol avea să fie tot una „argeșeană”, adică palatul domnesc ce îi aparținuse lui Dinicu Golescu. Ulterior a fost cumparata de stat primind succesiv diferite destinatii: scoala militara, cazarma, spital, comandament, iar in cele din urma amenajata ca resedinta princiara, ultimul ei locatar fiind domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
