Cine au fost primii donatori români ai Athosului și ce mânăstire au ales
Dacă Țara Românească și Moldova n-ar fi susținut substanțial și permanent așezămintele monahale ridicate pe Muntele Athos, probabil că această peninsulă care face parte dintre cele trei alcătuitoare ale marii peninsule Halkidiki din nordul Greciei, astăzi celebră în lumea creștină, ar fi intrat demult în legendă.
Dar cine a fost primul român care a ajutat Athosul? Nu putea să fie decât de la Curtea de Argeș, din inima tuturor începuturilor frumoase statale, culturale și mai ales ortodoxe.
Numită cândva ”lavra cea mare a Țării Românești”, Mânăstirea Cutlumuș de la Athos, a fost aleasă de domnitorii noștri pentru a face danii însemnate, ulterior fiind înzestrate și altele.
Prima atestare documentara a manastirii este din 1169 si primele ajutoare din Țara Românească se pare ca au venit aici in vremea lui Nicolae-Alexandru Basarab (1352-1364), cel care a terminat pictura și a târnosit Biserica Domnească de la Curtea de Argeș.
Mărimea acestui ajutor financiar a constituit, cu certitudine, motivul pentru care, într-un act din septembrie 1369, Vladislav I, fiul și urmașul lui la tron, îl considera pe Nicolae Alexandru adevăratul ctitor la Mănăstirea Kutlumus, pe care o numește „a domnului și părintelui domniei mele”.
Adevarata ei inflorire incepe însa cu staretul Hariton, cel care a refacut-o cu ajutorul lui Vladislav I (Vlaicu Voda), domn al Tarii Romanesti intre 1364-1374. Hariton s-a implicat atat de mult in ridicarea Manastirii Cutlumus, incat in 1394 aceasta era cunoscuta drept „Manastirea lui Hariton”. Astfel, el a facut nu mai putin de sapte drumuri in Tara Romaneasca, obtinand ajutoarele promise de Vladislav, care se angajase spunand: „Voi inconjura cu ziduri si cu turn de intarire manastirea, voi inalta biserica, trapeza, chilii, voi rascumpara mosii si voi da animale, ca prin aceasta sa fie pomeniti parintii Domniei Mele si eu…”
In corespondenta lui Hariton cu voievodul roman, care cerea, in schimbul ajutoarelor pe care urma sa le trimita, ca parintilor romani ce vietuiau la Cutlumus sa li se permita sa duca o viata de sine. Se pare ca staretul Hariton a incercat sa il convinga pe domnitor asupra importantei vietii de obste, pe care o numea „rai pe pamint”, insa tot ce a obtinut a fost ca staretul Manastirii Cutlumus sa fie intotdeauna ales dintre calugarii greci (ce duceau viata de obste). Mai e de mentionat ca intre 1372-1380, Hariton va fi Mitropolit al Ungrovlahiei.
Între ctitorii Cutlumusului s-au adaugat apoi, rand pe rand, Mircea cel Batran, Laiota Basarab, Basarab cel Tanar, Vlad Calugarul, Vlad Înecatul, Vlad Vintila si nu in ultimul rand Radu cel Mare si Neagoe Basarab. Acesta din urma a ridicat aici Biserica Sfantului Nicolae, chilii, trapeza (sala de mese), pivnita, brutarie, bucatarie, hambar, bolnita, arhondaric (pentru primirea oaspetilor) si alte constructii, a acoperit biserica cu plumb si i-a pus geamuri, a construit port intarit cu zid si a numit Cutlumusul Lavra cea Mare a Tarii Romanesti.
Mai tarziu, Elisabeta Movila si Gavriil Movila, urmati de marele Matei Basarab care a ajutat la repararea picturii bisericii si a reconfirmat inchinarea catre Cultumus a Manastirii Clocociov din jud. Olt, cat si o serie de domnitori fanarioti, precum Alexandru Ipsilanti, Voda Caragea, Mihail Sutu si Alexandru Moruzi, si-au legat numele de Cutlumus. Ultima mare danie romaneasca catre aceasta manastire, si se pare chiar catre Athos, ii apartine mosieresei Marghioala Procopie Canusi cu ajutorul careia Cutlumusul s-a putut reface dupa incendiul devastator din 1870.
În Manastirea Cutlumuș, care numara în prezent 30 de vietuitori, se pastreaza o parte din lemnul Sfintei Cruci, piciorul Sfintei Ana , mâna Sf. Grigore Teologul si capul Sf. Alipie Stalpnicul, toate daruite manastirii de primul sau ctitor, imparatul bizantin Alexie Comnenul (1081-1118), cat si multe alte particele din moastele altor 70 de sfinti.
Ca si in celelalte manastiri athonite, si aici se pastreaza o biblioteca impresionanta, continand, printre altele, 662 de manuscrise (din care 100 pe pergament).
