Bogăția și decăderea Mânăstirii Râncăciov din Călinești

Astăzi sărbătorim Intrarea Maicii Domnului în Biserică sau Vovidenia.Denumirea de Ovidenie provine din slavonă și înseamnă ”ceea ce se face văzută”. Bătrânii credincioși de altădată povesteau că, în ziua de Ovidenie, ”s-a vădit lumea pe care Dumnezeu a blagoslovit-o la Blagoveștenie” (Buna Vestire, 25 martie) și considerau că sărbătoarea se ține pentru ”ochii ce văd”, ”pentru vederi”.

Într-una din lucrările sale, Ion Ghinoiu spune că ,,Ovidenia, împreună cu Filipii de Toamnă, Noaptea Strigoilor, Sântandrei, Sânnicoară formează în perioada 13 noiembrie – 6 decembrie un scenariu ritual de renovare a timpului, probabil Anul Nou Dacic’’.

Poate nu întâmplător, în această manastire aflat într-o zonă de basm, îl putem zări pe Sfântul Dumitru care are pictat pe umăr un dac.

Mânăstirea Râncăciov are acest hram și o istorie de șase secole de existență, prima atestare documentară datând din 19 iulie 1498 din vremea lui Vlad Călugărul care întărea ocinele lui Albu și Cârstian din satul Cârstieni. Nu se cunoaște numele celui care a ctitorit-o doar că în vremea acestui domnitor lăcașul de cult era din lemn și ulterior i-a urmat altul din cărămidă ctitorit de Arsenie Șoimul și soția sa Ana între anii 1647-1648, fapt confirmat și în pisania săpată în piatră de Albești. Din 1498 avuția mânăstirii s-a extins constant în rumâni, țigani,sate, moșii, vii, mori, cârciumi și livezi. Dar iată cât de bogată a fost această mânăstire care așteaptă restaurarea cu schelele în interior de două decenii potrivit documentelor vremii:

Moșia Boldești din Buzău cu o suprafață de 560 ha a constituit prima danie făcută chiar de Arsenie Șoimul.

Moșia Brătulești care se învecina cu satul Cârstieni aducea un profit foarte mare prin viile de la care mânăstirea lua otașină.

Moșia Cacaleți de Rovină a constituit danie de la logofătul Tudor Rătescu.

Moșia Cârstieni numită mai târziu Râncăciov e atestată documentar în hrisovul lui Radu cel Mare.În 1817 moșia aducea venituri de 2200 de taleri.Satul Dobroești a fost dăruit mânăstirii de Radu cel Mare în anul 1498.

Moșia Furești aflată în apropierea pârâului Cârcinov era constituită în mare parte din pădure. Nu se cunoaște donatorul doar faptul că a fost completată această danie cu cea a paharnicului Matei Călinescu care dă mânăstirii o moșie la Boțești de 250 de stânjeni.La 1817 aducea mânăstirii un venit de 500 de taleri.

Moșia Gorganul aducea importante venituri prin viile și livezile pe acre le deținea. Nu se cunoaște donatorul dar potrivit documentelor doar mânăstirea avea voie să vândă vin sau rachiu în zonă.

Satul Iacovești a fost dăruit de Radu cel Mare la 1498, aceasta fiind singura sa menționare.

Satul Neculești a fost dăruit de Matei Basarab la 13 mai 1633 pentru că ”mânăstirea era sărăcită și fără moșii”.

Moșia Negoești, situată în județul Dâmbovița cu o suprafață foarte mare aducea un venit important mânăstirii având și ”două roate pe apa Dâmboviții” și aducea 1300 de taleri.

Muntele Vaca sau Piscul Boului a fost danie mânăstirii la 4 decembrie 1694 de diaconul Radu fiindcă așa lăsase tatăl său cu limbă de moarte să fie îngropat la Râncăciov.

Moșia Poienari a aparținut familiei boierești Cantacuzino, în testamentele domniței Elena Cantacuzino, fiica lui Radu Șerban, care elibera din rumânie oamenii de pe această moșie.

Moșia Rădești situată în județul Olt a fost cumpărată de paharnicul Ignat Rudeanul și o parte a donat-o egumenului Daniil al Râncăciovului la 13 decembrie 1721.

Moșia Tompa aducea la 1817 un venit de doar 18 taleri.Cu toate acestea venitul Mânăstirii Răncăciov se va dovedi insuficient, starea lăcașului se deteriorează, fapt consemnat și în Regulamentul Organic, mânăstirea devenind o ruină și fiind refăcută abia între 1845- 1848 de către egumenul David Râncăcioveanul. Mitropolitul Varlaam, fiind nevoit să se retragă din scaunul mitropolitan, „a cerut învoire voievodului Ţării Româneşti, să se aşeze la această mănăstire”, unde a şi murit.

În 1863 a fost desființată prin legea secularizării averilor mânăstirești și redusă la biserică de mir.

Astăzi încă se mai speră la un miracol pentru refacerea ei atât cu ajutorul rugăciunilor cât și a fondurilor europene pe care Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, campioană la astfel de proiecte, le poate atrage.Problema rămâne însă contribuția la cofinanțare care este de câteva sute de mii de euro și pe care mânăstirea sau o autoritate locală sau județeană trebuie să o dea. Astfel, s-ar reda turismului ecumenic, Argeșului și Călineșiului o frumoasă perlă a ortodoxiei noastre.