Incredibila semnificație a cuvântului ”Ciao”și originile sale

Salutul italienesc „CIAO” provine din dialectul venetian, mai precis de la cuvantul „schiavo” (ulterior transformandu-se in SCIAVO, apoi in SCIAO si dupa aceea in CIAO), inseamnand SCLAV si era folosit de servitori cand se adresau stapanilor lor in Venetia anilor `700. Introdus în dicționarul italian de aproximativ 200 de ani (1818), reușește să influențeze cultura secolului XX într-o mare măsură.

Semnificatia cuvantului era „sunt sclavul tau”, „la ordinele dumneavoastra”.

 În Roma antică, salutul folosit atunci când se întâlnea o persoană de rang mai înalt era servus humillimus și însemna „al dumneavoastră servitor (slujitor)”. În dialectul venețian, acest salut a devenit „s-ciao vostro”, însemnând „sclavul dumneavostră”.

În „Bădăranii” sau ”La Locandiera”, piesa lui Goldoni care era originar din Veneția, personajele se salutau cu “Sluga!”, cuvânt însoţit şi de o reverenţă. Este, în fapt, o traducere incorectă sau mai degrabă neadaptată a cuvântului italian „schiavo” (sclav), cuvânt provenit şi el din latinescul servus.

Salutul „Servus” a fost explicat de  Ioan Aurel Pop, la acea vreme-rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, în 2014, când acest cuvânt a devenit sloganul Capitalei Europene. „La origine, cuvântul modern „servus” este o elipsă (rest al unei expresii, obţinut prin suprimarea unor cuvinte care nu sunt indispensabile pentru obţinerea sensului dorit) a expresiei „Ego servus tuussum!“, ceea ce vrea să zică „Eu sunt servitorul tău!”, cu sensul „Mă pun la dispoziţia ta!”, „Sunt gata să te slujesc!”.

A fost oferită și explicația pentru care în Ardeal e atât de popular salutul ”Servus”:

“Prin evoluţia firească a limbii, „servus” a devenit „şerb”! O performanţă de acest fel au reuşit – între toate popoarele romanice – numai italienii, prin locuitorii din regiunea Veneto, care au salutul binecunoscut de „ciao!”, moştenit din vechime din latinescul „sclavus” (sinonim cu „servus”). „Sclavus”, din forma „sclavo”, a ajuns în veneţiană „sciavo”, apoi „sciao” şi, în final, „ciao”, spune președintele Academiei Române- Ioan Aurel Pop. În schimb, cum limba de cult a catolicilor era latina, maghiarii din Ardeal au păstrat această formulă, pe care noi am reluat-o.

După ”pizza”, cuvântul italian ”ciao” este cel mai cunoscut de pe glob.