Statutul juridic al femeii în vremea lui Iisus-Duminica Mironosițelor
Duminica a treia după Paşti este dedicată Femeilor Mironosiţe, primii martori ai Învierii Domnului. De ce Mântuitorul le-a ales pe ele, care era statutul femeii în Israel acum două mii de ani, cine erau acestea, aflăm într-o analiză-interviu cu domnul judecător Ion Rebeca, purtător de cuvânt al Curții de Apel Pitești.
Care era statutul femeii în perioada Vechiului testament?
Ion Rebeca: Statutul femeii se analizează în raport de drepturile și obligațiile sale în contextul social și religios al Orientului antic în care se încadrează și Israelul. Prin statut femeia era legată de familia căreia îi aparținea iar ca soție de familia soțului. În cel mai important cod de legi cunoscut sub denumirea de ’’Legile lui Manu’’ în care sunt cuprinse reguli religioase și morale prezentate în formă poetică se oferă o imagine a statutului femeii în India antică. Potrivit acestui cod, în timpul copilăriei femeia se afla sub autoritatea tatălui său, în timpul căsătoriei sub autoritatea soțului, iar în cazul în care rămânea văduvă sub autoritatea fiilor mai mari respectiv a rudelor soțului dacă nu avea copii. Prin plata prețului de cumpărare de către viitorul soț, femeia pierde dreptul la libertatea deplină, putând fi oricând repudiată. Dreptul la moștenirea era recunoscut exclusiv bărbaților.
O parte din aceste reguli sunt aplicate și femeilor din Vechiul Testament , în sensul că bărbatul era considerat capul familiei ’’patriarhul ’’având autoritatea asupra soției și copiilor. Tatăl putea să-și vândă pentru căsătorie ( Ieșire 21,7-11) și nu putea să o ofere pentru prostituție (Levitic 19,29). Drepturile părintești asupra fetei încetau la vârsta de 12 ani și jumătate, când potrivit tradiției evreiești se putea căsători. Până la momentul căsătoriei femeile erau preocupate de frumusețe, educație, trebuia să fie credincioase și fecioare. În timpul căsătoriei se implica mai mult în viața de familie, dobândind un rol mai important atunci când devenea mamă în sensul că soțul se atașa de ea și copii îi datorau mult respect. Maternitatea în Vechiul Testament era considerată o binecuvântare divină, iar lipsa de copii un blestem. În Cartea Înțelepciunii lui Isus Sirah( Ecclesiasticul ) despre virtuțile femeii s-a spus că :’’ fericit este bărbatul femeii celei bune și numărul anilor lui îndoit va fi . Femeia vrednică înveselește pe bărbatul său și anii lui îi va umple cu pace ’’ sau ‚’’ femeia bună este parte bună și este dată câștig celor care se tem de Domnul . Frumusețea femeii veselește fața și covârșește toată pofta omului. De este pe limba ei milă și blândețe, atunci bărbatul ei este rar între oameni. Cel care își câștigă o asemenea femeie are bună agonisită, ajutor după sine și stâlp de odihnă”(Înțelepciunea lui Isus Sirah Cap. 26 versetele 1-3 și Cap.36 versetele 24-26 ). Pe cât de prețuită este femeia virtuoasă pe atât de mustrată este femeia lipsită de virtuți pentru bărbatul său : ’’ mai bine voiesc a locui cu leu și balaur, decât a locui cu femeia cea rea ’’.( Înțelepciunea lui Isus Sirah, 25,18). Poziția de subordonare a femeii față de bărbat nu a exclus-o de la viața publică. Sunt cunoscute femei în Vechiul Testament care au îndeplinit funcții publice ca și bărbații.
Judecătoarea și proorocița Debora i-a salvat pe evrei de sub ocupația regelui Iabin al Canaanului ( Judecători 4, 4-5) ; Batșeba l-a impus pe tron pe fiul său Solomon ; Izabela avea autoritate în Israel ; Iaela, Iudit și Estera au salvat poporul evreu în momente deosebite. Femeilor în viața religioasă nu le era recunoscut dreptul să ocupe funcții sacerdotale la Templu , dar le era recunoscută calitatea de prorocițe fiind consultate adeseori de către popor. În dreptul evreiesc femeilor le era recunoscut dreptul de proprietate, posibilitatea să-și înstrăineze bunurile dacă erau măritate și dreptul să moștenească tatăl dacă acesta nu avea fii. Legătura căsătoriei se putea desface numai prin divorț și înceta prin decesul soțului. Rolul femeii în Vechiul Testament este recunoscut în mod deosebit și din punct de vedere al îndeplinirii făgăduinței făcute de către Dumnezeu lui Adam și Evei după căderea în păcat , aceea de mântuire prin trimiterea Fiului Său în lume pentru ridicarea blestemului. Prin femeie urma să vină mântuirea și pentru acest motiv lipsa de maternitate era considerată o lipsă a binecuvântării. Această făgăduință a fost împlinită prin Maica Domului Fecioara Maria care prin ascultare a primit în mod tainic să-l nască pe Mântuitorul. Maica Domnului sau Eva Cea Nouă este prototipul femeii creștine și ’’ icoana dragostei fără sfârșit’’
De ce a trebuit să stea Maica Domului la Templu timp de 12 ani și ce a făcut în toată această perioadă ?
Ion Rebeca: Părinții Maicii Domnului -Sfinții Ioachim și Ana l-au rugat pe Dumnezeu să le dăruiască cinstea de a fi părinți și i-a făgăduit că dacă vor fi părinți îl vor aduce la Templul din Ierusalim. După multă stăruință în post și rugăciune un înger le-a vestit că vor avea o fată pe care vor numi-o Maria.
Se spune că, după nașterea Fecioarei, Sfinții Părinți nu au uitat de promisiune și au adus-o la Templu pe Maica Domnului la vârsta de trei ani unde au fost întâmpinați de preotul Zaharia tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Fecioara Maria a fost dusă de Sfântul Proroc Zaharia în cea mai sfânt loc al Templului , în Sfânta Sfintelor, unde intra numai Marele Preot o dată pe an pentru a duce jertfă pentru popor și pentru sine. A fost dusă în acest loc fiindcă Fecioara Maria urma să devină ’’ Sfânta Sfintelor ’’ prin sălășuirea lui Dumnezeu Fiul în pântecele ei. La Templu Maica Domnului a rămas până la vârsta de 15 ani, perioada în care a trăit ca într-o obște monahală cu ascultări zilnice de rugăciune , studiu și lucrul mâinilor. Potrivit Sfântului Ieronim, deși era cea mai mică a trăit o viață ascetică, în fiecare zi obișnuia să se roage în Sfânta Sfintelor, se ocupa de studiul limbii ebraice , iar de la fetele mai mari a învățat să scrie, să citească , să țeasă și să brodeze. Când într-o zi a auzit de Mântuitorul că se va naște dintr-o fecioară a spus urătoarea rugăciune : ‚’’ Dumnezeul meu , învrednicește-mă să-Ți slujesc Ție ! ’’. În Templu Maica Domnului era hrănită de Sfântul Arhanghel Gavril.
Cine au fost femeile mironosițe?
Ion Rebeca: Femeile mironosițe sau femeile purtătoare de mir sunt amintite în legătură cu Învierea Domnului în prima zi a săptămânii (duminica) după punerea în mormânt. Din cauza grabei cu care a fost îngropat, Mântuitorul nu a fost uns cu miresme potrivit obiceiului de înmormântare la evrei , Maria Magdalena, Maria Mama lui Iacov și Salomeea pregătind aceste aromate după ziua sâmbetei potrivit relatării Sfântului Evanghelist Marcu( 16,11).
Aceste femei au fost ucenicele Domnului și s-au dedicat slujirii în lucrarea Lui pentru mântuirea Omului. Au fost martorele învățăturii și minunilor săvârșite de către Mântuitorul , dar și martorele Sfintelor pătimiri și a Slăvitei Învieri din morți, rolul lor neputând fi limitat numai la îndeplinirea unui act ritualic de înmormântare. Prin acest act femeile mironosițe și-au îndeplinit misiunea de slujire a Domnului IISUS HRISTOS până la punerea în mormânt, având grijă de trupul Domnului așa cum și noi trebuie să ne apropiem de El cu ’’ frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste …’’ Sfânta Biserică recunoaște calitatea de femei mironosițe tuturor femeilor care au slujit Domnului în viața Sa pământeană , inclusiv Fecioarei Maria alături de care sunt amintite: Maria Magdalena, Maria soția lui Cleopa, Ioana soția lui Huza unul dintre dregătorii regelui Irod, Maria-Salomeea mama apostolilor Iacov și Ioan, Suzana, Marta și Maria surorile lui Lazăr cel înviat din morți.
De ce S-a arătat Mântuitorului după Înviere în primul rând femeilor, deși mărturia lor nu a conta în acele timpuri, ci doar cea a bărbaților?
Ion Rebeca: Cred, că le-a făcut un dar pentru curajul și devotamentul lor. Sfintele Femei Mironosițe L-au urmat pe Domnul pe Drumul Crucii fără să le fie teamă de calitatea lor de ucenice într-o mulțime dezlănțuită care cerea răstignirea lui Hristos. Au văzut întreg supliciul la care a fost supus Domnul și dragostea față de Învățătorul lor le-a învins teama. În drum spre mormânt nu se temeau de ostașii care îl străjuiau, știind că autoritățile romane l-au pecetluit și ruperea sigiliului putea constitui un delict ci s-au îngrijorat mai de grabă cum să dea piatra la o parte pentru a intra să-L ungă cu miresme pe Domnul. Pentru curajul, dragostea și devotamentul lor Mântuitorul le întâmpină cu salutul ’’bucurați-vă ’’ , iar pe Apostolii care stăteau cu ușile încuiate de teama evreilor cu salutul ’’ Pace vouă’’, poate pentru a le înlătura starea de tulburare. Femeile mironosițe constituie un veritabil model pentru femeile din zilele noastre care și astăzi ca și atunci este nevoie de credință , dragoste și curaj.
Tuturor mamelor și femeilor le doresc bucuria pe care au avut-o femeile mironosițe la Învierea Mântuitorului !