ACEȘTI STRĂINI FRUMOȘI CARE AU ALES ȘTEFĂNEȘTIUL

Mirajul peisajelor frumoase, al tihnei și poate al măreției locurilor date de mulți trăitori celebri, au făcut din Argeș și mai ales din Ștefănești un loc în care toată lumea vrea să locuiască. Unii s-au mutat de câțiva ani o dată cu explozia imobiliară a orașului, alții au lăsat Bucureștiul sau alte localități însemnate pe vremea când Ștefănești era doar o comună. Cu toții au făcut ca această localitate să aibă o diversitate de personalități, intelectuali sau oameni de afaceri.

Astăzi vă prezentăm un om de excepție care trăiește de 30 de ani vizavi de casa lui Rebreanu în Valea Mare și când deschide fereastra, din orice parte s-ar uita, frumusețea peisajelor îi inundă privirea.

Costel Iancu Anghel este de profesie cartograf, născut la Roata dar trăit în București. A studiat gravura cu maestrul Marcel Olinescu și foarte mulți ani a fost șef de colectiv la Institutul de Cercetare și Proiectare Gospodărirea Apelor București  dar după program era plătit ”la ore” de către Întreprinderea ”Decorativa”.La ”Decorativa” lucrau toți cei care nu aveau ”origini sănătoase” și studiaseră înainte de venirea comunismului în diverse capitale ale lumii. Domnul Anghel făcea panouri de promovare filme pentru Cinema ”Patria”, hărți pe cristale pentru muzee și chiar copii ale unor documente de excepție care sunt expuse. A ilustrat volume importante editate de Institutul de Istorie Militară:”Marile bătălii ale românilor” sau ”Istoria militară a poporului român”.

Fiindcă în anii 70 absolvise și Școala Populară de Arte dar ;i pentru faptul că a urmat Școala de pictură bisericească  a Patriarhiei Române având norocul să îl aibă ca maestru pe Iosif Keber, s-a apucat discret să picteze biserici.În timpul verii își lua concedii prelungite și încet a devenit un nume căutat.Nu a scăpat niciun concurs de gravură, anumite lucrări ale sale fiind evidențiate de ziarele timpului dar și în celebrul ziar al lui Iosif Consantin Drăgan care apărea în afară-”Bulletine europeen”.

Frecventând un ambient artistic deosebit în București,se poate lăuda cu faptul că a petrecut multe seri frumoase în compania Cellei Delavrancea, Marin Preda, Nichita Stănescu și mai ales Puia Rebreanu. Se pare că întălnirea cu fiica adoptivă a marelui Rebreanu l-a marcat și în 1989 și-a cumpărat un teren chiar peste drum de Casa Memorială Rebreanu la acea vreme.

Împreună cu soția sa Laura, cercetător de profesie, o femeie frumoasă și cu multă clasă,a cununat o familie de tineri în Ștefănești și într-un an au venit de Înviere la Schitul Florica. Slujba, lumânările oamenilor aprinse coborând de pe dealul de la Florica, frumusețea din Valea Mare și faptul că o parte dintre bisericile pe care le picta Costel Anghel în acea vreme erau din zonă au cântărit enorm așa că și-au vândut casa de la București și s-au mutat în Valea Mare.

În casa lor găsești sute de tablouri pictate de domnul Anghel, multe inspirate de peisaje din Ștefănești, icoane dar și roade ale pământului cultivate de ei cu care se mândresc. Nu mai sunt foarte mondeni dar au rămas deschiși la evenimentele comunității și dialoguri cu cei care le cer o părere. Nu fac politică dar merg la vot, cea mai importantă idee a lor fiind arborată în fața casei-drapelul regal.

Ca o curiozitate, Laura Anghel are o monografie a localității Ștefănești dar niciodată nimeni nu a dorit să o publice. Orașul Ștefănești și Curtea de Argeș, oricât de incredibil ar părea, sunt singurele localități care nu au monografii.