CUM A ADUS IONEL BRATIANU BISERICA LUI HORIA LA FLORICA

Biserica de lemn din Albac se află la Băile Olănești în județul Vâlcea și datează din anul 1752. Biserica a fost ridicată în satul natal al lui Horea, erou al iobagilor din Ardeal. Biserica de lemn din Albac a fost prima biserică de lemn ardelenească salvată ca monument istoric în România.Biserica are o valoare cultural istorică de unicat în patrimoniul românesc prin semnificația istorică, destinul său aparte și prin calitățile formale și tehnice ce o disting drept una dintre cele mai prețioase creații în lemn din Transilvania.

Putini stiu insa cum a fost ea salvata si adusa in Muntenia sau ca timp de 40 de ani a fost amplasata pe mosia de la Florica din Stefanesti Arges.Povestea este impresionanta si plina de intelesuri,semnificatii,putand costitui o pilda pentru actualii lideri politici.

In iarna anului 1907. Ion I.C. Brătianu împreună cu soţia sa,au plecat in luna de miere in Transilvania. Nicolae Iorga, care a aflat de drama bisericuţei lui Horea, abandonată pe marginea drumului, şi de intenţiile mai-marilor austro-ungari de a o distruge, l-a contactat pe Ion I.C. Brătianu, preşedinte al Partidului Naţional Liberal la vremea aceea, de mai multe ori ministru şi prim-ministru, bogat şi mare patriot, şi au încercat împreună să salveze lăcaşul.
„Cu ajutorul preotului şi al învăţătorului, mărturiseşte Brătianu, puserăm lucrul la cale şi, mulţumită lor, o cumpărarăm. Pentru mascarea adevăratelor intenţii, cumpărătura şi transportul au fost declarate oficial drept lemn de foc”. Astfel, a putut fi luată bisericuţa din Albac şi adusă la moşia fruntaşului liberal de la Florica (azi, Ştefăneşti-Argeş). Între Albac şi Câmpeni, ea a fost transportată cu săniile trase de boi, apoi, cu plutele pe Arieş până la Turda. La Turda, plătind bine în stânga şi-n dreapta, Brătianu a obţinut vagoanele necesare şi aprobarea de „drum liber”. Imediat ce biserica a trecut graniţa, la Turda sosea ordinul de interzicere a transportului. Numai că, din fericire, scăpase de vigilenţa austro-ungară. Pentru a o reconstrui, Brătianu, sfătuit de preotul din Albac, a angajat trei meşteri moţi din Sohodol.
În anul 1908, bisericuţa din Albac a fost reconstruită. Pentru a-i reuni parcă pe cei trei conducători ai răscoalei, Brătianu a pus în interiorul bisericii „porţile împărăteşti de la biserica lui Cloşca din Cărpiniş şi potirul de lemn de cireş de la biserica din Mesteacăn, unde jurase Crişan”. După moartea lui Ion I.C. Brătianu (24 noiembrie 1927), bisericuţa a început să fie dată uitării. Cel care a salvat-o din nou a fost Preafericitul părinte Iustinian care, în anul 1954, a vizitat-o şi a decis s-o mute la Olăneşti, pe malul stâng al văii.Iata si pisania bisericii după mutarea și montarea ei la Florica, în 1908: „Această sfântă biserică, cu hramul sfinților Arhangheli, au fost durată prin smerenia și cu arginții credincioșilor țărani români, în satul Albac din Munții Apuseni, la anul de la Hristos 1746. Ci in curgerea anilor, înmulțindu-se norodul, s’au zidit biserica mai mândră în locul acestei sfioase bisericuțe de lemn, care, așa, ajunse în prag de pieire. Și. aflând-o spre pieire Ion I. C. Brătianu în anul 1907, când străbătând drumurile Ardealului ajunse în Albacul lui Horia, nu s’au îndurat de dânsa, ci au adus-o lemn cu lemn de au înălțat-o aici, pe dealul Floricăi. Și au vrut Ion I. C. Brătianu sä fie târnosită această biserică în care s’au rugat odată Horia pentru norodul său și să fie închinată celor care fără de număr și fără de nume s’au jertfit pre ei întru slava și mărirea norodului român. Și, de preste moarte, împlinindu-se gândul lui Ion I. C. Brătianu, s’au târnosit această sfântă biserică acum, în anul dela Hristos 1941, luna Mai, ziua cea de-a patra.”