De Ziua Justiției, dezbatere la Curtea de Apel Pitești despre reintegrarea socială după executarea pedepsei. Au participat și 20 de deținuți

De Ziua Justiției, la Curtea de Apel Pitești a fost organizată o dezbatere dedicată unuia dintre cele mai sensibile și importante subiecte pentru societate: reintegrarea socială după executarea pedepsei și șansele reale oferite persoanelor private de libertate, mai ales celor care au executat pedepse lungi.

Evenimentul a fost organizat de Ion Rebeca, purtător de cuvânt al Curții de Apel Pitești, și a reunit reprezentanți ai sistemului de justiție, ai administrației penitenciare, ai Bisericii, ai mediului universitar, specialiști din zona educațională și psihosocială, dar și 20 de persoane private de libertate, care au participat activ la discuții și au luat cuvântul.
La dezbatere au fost prezenți, între alții, șeful Penitenciarului Pitești, Patric Ghebaru, reprezentanți ai Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, ai Penitenciarului Pitești și Penitenciarului Mioveni, preoți implicați în activitatea din penitenciare, psihologi, educatori, specialiști în reintegrare socială și cadre universitare din domeniul asistenței sociale.

Întâlnirea a pus în lumină nu doar dificultățile pe care le întâmpină foștii deținuți la întoarcerea în comunitate, ci și nevoia unor soluții concrete, asumate instituțional, pentru prevenirea recidivei și pentru reconstruirea unei vieți normale după detenție.

În cadrul dezbaterii au fost adresate mulțumiri Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului pentru implicarea constantă în sprijinirea persoanelor private de libertate, precum și Penitenciarului Pitești pentru deschiderea față de astfel de inițiative. Unul dintre mesajele centrale ale întâlnirii a fost acela că prevenția trebuie să devină o prioritate reală a instituțiilor, iar reintegrarea socială trebuie pregătită din timpul detenției, nu doar invocată după eliberare.

Un reprezentant al Bisericii, părintele Dinu de la Penitenciarul Mioveni, a subliniat faptul că familia rămâne stâlpul cel mai important al întoarcerii acasă, iar recidiva apare adesea atunci când persoana care a executat pedeapsa se întoarce într-o lume din care a fost complet ruptă. În același context a fost prezentat și proiectul Tabor, derulat împreună cu Ministerul Justiției și Biserica, un program amplu de sprijinire a persoanelor private de libertate și de susținere a reintegrării acestora. S-a vorbit și despre rolul pe care Biserica l-a avut de-a lungul timpului în penitenciar, despre prezența preoților în viața celor aflați în detenție și despre continuitatea acestei misiuni, inclusiv după 1990, în baza colaborării dintre Biserică și sistemul penitenciar.
Participanții au amintit și faptul că la Penitenciarul Pitești funcționează cea mai mare biserică din țară aflată într-un penitenciar, cu hramurile „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” și „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, precum și faptul că Arhiepiscopia dezvoltă proiecte concrete de sprijin, inclusiv construirea a trei case pentru foștii deținuți, destinate celor care, după eliberare, nu au un acoperiș deasupra capului și nici un sprijin real pentru a o lua de la capăt.
Reprezentanții sistemului penitenciar au prezentat, la rândul lor, activitățile desfășurate pentru pregătirea reintegrării sociale. Un educator a vorbit despre importanța recunoștinței și a conștientizării șanselor oferite pentru schimbare, în timp ce șefa Serviciului Educație din cadrul Penitenciarului Mioveni a detaliat activitățile religioase, sportive și artistice organizate pentru persoanele private de libertate, precum și parteneriatele cu unități de învățământ din Mioveni, care permit continuarea sau finalizarea studiilor. Au fost menționate, de asemenea, cursurile de formare profesională – inclusiv cel de ajutor de bucătar – și participarea la Olimpiada persoanelor private de libertate, competiție considerată un instrument important pentru stimularea motivației și a încrederii în sine.

Din perspectivă psihologică, specialiștii au explicat că fiecare persoană privată de libertate trece printr-o evaluare inițială a riscurilor, în baza căreia este întocmit un plan de intervenție. Totuși, una dintre cele mai mari provocări rămâne motivația intrinsecă – dorința reală de schimbare, care trebuie să vină din interiorul persoanei. În același timp, a fost subliniat că două dintre cele mai importante nevoi ale omului sunt nevoia de apartenență și nevoia de autenticitate, iar atunci când fostul deținut se întoarce în societate fără casă, fără școală, fără loc de muncă și fără sprijin familial, reintegrarea devine extrem de dificilă.
O intervenție aparte a aparținut unui fost psiholog de penitenciar, în prezent preot, care a vorbit despre dimensiunea duhovnicească a schimbării și despre nevoia unei transformări interioare reale. Acesta a pus în discuție diferența dintre lumea pro-socială și cea anti-socială, insistând asupra disciplinei personale, a lecturii, a mișcării, a vieții spirituale și a nevoii de a lucra în mod concret cu sine. Tot în cadrul dezbaterii s-a vorbit despre violența domestică, despre lipsa programelor de intervenție dedicate agresorilor și despre nevoia de a înțelege mai bine cauzele care împing omul spre violență, dependență și comportament antisocial.

Un preot cu experiență îndelungată, în activitatea din penitenciar, părintele Paul Stănescu, a transmis, la rândul său, un mesaj puternic despre nevoia de a ține împreună dreptatea și mila, arătând că o societate sănătoasă nu se poate construi doar pe sancțiune, ci și pe șansa acordată omului de a se îndrepta. În același registru, participanții au evocat și mărturia unui deținut care a spus că tocmai în penitenciar L-a cunoscut pe Hristos, iar această întâlnire a fost pentru el primul pas spre schimbare.
La dezbatere a participat și conf. univ. Dobre, din cadrul Universității din Pitești – specializarea Asistență Socială, care a completat perspectiva instituțională și spirituală cu dimensiunea academică și socială a reintegrării.
Un element aparte al întâlnirii l-a reprezentat prezența celor 20 de persoane private de libertate, care nu au fost doar spectatori, ci au intervenit în discuții și au vorbit despre propriile dificultăți, despre relația cu familia, despre efortul de a se schimba și despre obstacolele reale pe care le întâmpină la perspectiva întoarcerii în societate. Tocmai aceste mărturii au dat dezbaterii o dimensiune autentică și au arătat că reintegrarea socială nu este doar un concept instituțional, ci o luptă concretă, profund umană, care cere voință, sprijin și continuitate.

O intervenție despre integrarea în societate a acestor persoane a avut-o și reprezentanta DGASPC Argeș dar și doamna Monica Sandu, jurnalist cu o îndelungată experiență.

Concluzia dezbaterii a fost una clară: reintegrarea socială după executarea pedepsei nu poate fi lăsată exclusiv pe umerii fostului deținut. Mai ales în cazul celor care au executat pedepse lungi, întoarcerea în comunitate este dificilă atunci când lipsesc familia, locuința, educația, locul de muncă și sprijinul comunității. Tocmai de aceea, participanții au subliniat că reintegrarea trebuie susținută prin proiecte concrete, prin parteneriate între stat, Biserică și societatea civilă și printr-o implicare reală a tuturor celor care pot contribui la schimbarea unui destin.