A murit actorul care a revoluționat moda comunistă prin alendeloane
Legenda filmului francez, Alain Delon, s-a stins din viață duminică la vârsta de 88 de ani la locuința sa din Douchy. Anunțul a fost făcut de cei trei copii ai săi.
Alain Fabien Maurice Marcel Delon, născut la 8 noiembrie 1935, actor, regizor, cântăreț și om de afaceri francez, a fost unul dintre cei mai proeminenți artiști, un veritabil sex simbol al micului și marelui ecran al anilor 1960, 1970 și 1980, pe tot parcursul carierei sale apărând în aproximativ 90 de filme
Actorul francez Alain Delon, ajuns în 2017, la Cluj-Napoca, a aflat că o haină cu blană pe care a purtat-o într-un film a generat o adevărată modă în România în regimul comunist, românii fiind dispuși să cheltuiască echivalentul a câteva salarii pentru a obține o haină similară.
În România, „alendelon” avea să devină un substantiv comun, care desemna o haină de blană cu guler, foarte scumpă. Se cumpăra pe sub mână.
Un „alendelon”, fabricat în anii 60 la comandă în croitorii după modelul purtat în filmul„Rocco și frații săi” de actorul supranumit în acele vremuri „cel mai frumos bărbat al planetei”, a fost folosit în numeroase rânduri și de Nicolae Ceaușescu.
Actorul francez a fost atât de popular în România, încât „alendelon” era numită o haină de piele întoarsă, groasă, cu guler din blană de miel, aflat în contrast cu restul. Nu e un simplu cojoc. E un alendelon.
Alain Delon ar fi purtat pentru prima oară un astfel de palton cu rever din blană în „Rocco și frații săi” (1960), filmul lui Luchino Visconti. Este filmul care l-a propulsat ca un uriaș star.
Alendeloanele au fost atât de iubite de români, încât ajunseseră să coste 2.000 de lei, un salariu bun în comunism. Ele se dădea pe sub mână și se mai fabrica la cojocarii clandestini. Probabil, cea mai mare fabrică de alendeloane era „Vidra”, de la Orăștie. Dar de acolo producția mergea la export.
Există și azi un magazin „Vidra”, la Orăștie, care nu mai vinde celebrele alendeloane. În schimb, mai sunt mici făbricuțe în zona Hunedoarei, care fabrică alendeloane, pe comandă.
A fost un brand atât de puternic, încât cojocul maro roşcat, cu blană albă, pe post de căptuşeală, pe care actorul l-a purtat în unele filme, este numit tradiţional în România „alendelon” şi a devenit substantiv comun, în memoria colectivă.