Argeșeanul care a „sponsorizat” războiul de independență ca să devină cetățean român
După un articol din Constituția de la 1866 caracterizat ”antisemit” în epocă, la 1 octombrie 1878 a fost modificat articolul 7 din Constituţia României. În noua redactare se admitea egalitatea religioasă, iar cetăţenia se acorda tuturor evreilor care participaseră la Războiul pentru Independenţa României, ceilalţi evrei purtând să o obţină în urma unei cereri individuale şi prin votul Parlamentului.
Astfel au obţinut cetăţenia 880 de evrei care au luptat în război, iar prin cereri individuale, până în 1918, câteva sute. Numărul lor era extrem de mic, dacă se ia în calcul faptul că la recensământul din 1899 au fost înregistraţi 269.015 evrei, care reprezentau 4,5% din populaţia României. Deşi puţini evrei se bucurau de drepturi politice, în realitate ei au participat activ la viaţa economică şi culturală a României.
Presa și opinia publică a vremii a fost nemiloasă: În ziarul Telegraful în numărul din 27 august 1878 apărea următorul articol: „Congresul (n.a Berlin) a hotărât a-i pune pe evrei pe acelaşi picior de egalitate în drepturi cu acelea de care se bucură toate naţiunile civilizate din Europa! Aceasta s-a făcut, neîndoielnic, în necunoştinţă de cauză. Căci nu sunt cunoscuţi evreii, nici ceea ce sunt, nici numărul lor din această ţară, unde fiecare vagabont şi fiecare evadat a venit să se stabilească şi al căror număr depăşeşte o jumătate de milion la o populaţie de aproape patru milioane. Această proporţie nu se mai găseşte în nicio ţară….. România a început astăzi că nu mai fie un pământ românesc, ci mai curând o Palestină, asemenea aceleia de acum câteva mii de ani”.
O lucrare surprinde cel mai bine spiritul epocii: Evreu cu gâscă, cunoscută și sub numele de Un cetățean în perspectivă, este o pictură de gen realizată de artistul român Nicolae Grigorescu în anul 1880. Primul nume cu care este cunoscut tabloul este cel pe care l-a purtat la expoziția de la Paris la Salonul Oficial din anul 1880, Juif moldave allant demander la naturalisation à l’Assemblée roumaine.
Primul evreu cu cetățenie română
Mauriciu Blank (1848-1929) s-a născut la Piteşti, fiind descendent al unei familii venite în Valahia în secolul al XVIII-lea. În urma intrării în vigoare a Regulamentelor Organice, a ales protecţia consulatului austriac. A studiat la Viena şi Leipzig, devenind primul om din România cu licenţă în comerţ şi finanţe, conform biografiei făcute de conf. Felicia Waldman. Evreii din Pitești sunt atestați înaninte de 1800, o dovadă fiind vechiul cimitir de pe strada trivale care a fost relocat la 1900.
Întors în România în 1863, la numai 15 ani, Blank a fost angajat de Iacob Marmorosch, posesorul uneia din primele bănci din ţară, înfiinţată în 1848 şi condusă până în 1857 împreună cu cumnatul sau, Iacob Lobel. Acesta a fost cel care a contribuit la transformarea, în 1865, a sucursalelor Băncii Otomane din Bucureşti şi Galaţi în Banque de Roumanie. În 1869, Marmorosch l-a făcut pe Mauriciu Blank Partener, iar în 1870, când s-a retras la Viena, unde a rămas până la sfârşitul vieţii, în 1904, i-a lăsat practic toată afacerea, neavând copii.
Pentru că a finanţat Războiul de Independenţa din 1877, Mauriciu Blank a fost decorat de rege cu Ordinul Coroana României în grad de comandor în 1900, iar în 1882 a obținut cetățenia română.
Mauriciu Blank a contribuit la construcția sinagogii din Pitești și a lăsat Primăriei Pitești o sumă importantă la acea vreme, 400 000 lei pentru ajutorarea săracilor din Pitești.
Tot el l-a sfătuit pe Ion I.C. Brătianu să nu ducă tezaurul României la Moscova. „Un asemenea depozit în mâna Moscovei nu e sigur în clipele actuale, și vom avea deziluzii amarnice. Mult mai indicat ar fi să trimitem tezaurul la Londra”. La argumentul lui Brătianu, cum că tezaurul nostru ar putea fi scufundat de submarinele germane pe parcursul transportului din Norvegia în Anglia, Blank propune soluţia închirierii unor seifuri în băncile norvegiene în care să fie depozitat tezaurul. Brătianu nu se lasă și spune că „rușii s-ar simţi jigniţi dacă am prefera Anglia, ţării lor. Și apoi călătoria tezaurului până la coasta Norvegiei și de acolo cu vaporul spre Londra ar costa ca primă de asigurare vreo zece milioane”.
„Într-o vreme când se prăpădesc miliarde prin război, o primă de asigurare chiar de zece milioane pentru tezaurul ţării noastre, nu e exagerată”, vine răspunsul abilului finanţist. Ionel Brătianu rămâne inflexibil în părerea sa, făcându-l pe Blank să implore patetic: „Dar, pentru Dumnezeu, nu-l trimiteţi în Rusia!”
