A murit cel mai mare bizantinolog al Argeșului
Fiu al comunei Căteasca și urmaș al uneia dintre familiile ei de vază, Dan Zamfirescu, descendent al boierilor liberali care au lăsat în urmă lucruri frumoase dar mai ales o biserică superbă în satul Popești, s-a stins din viață noaptea trecută.
Prof. univ. dr. Dan Zamfirescu, istoric literar, bizantinolog, editor şi publicist, membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, s-a născut la 21 decembrie 1933, în Bucureşti.A urmat cursurile Liceului „Titu Maiorescu” (din 1948, Liceul „I.L. Caragiale”) din Bucureşti (1944-1952). Interzicându-i-se, din motive politice, să se prezinte la examenul de admitere la Facultatea de Filosofie, a intrat la Institutul Teologic din Sibiu, de unde se transferă, în 1954, la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, luându-şi licenţa în 1956.
În 1961 se înscrie la Facultatea de Limbi Slave a Universităţii din Bucureşti, Secţia de Limba şi literatura rusă, secundar limba şi literatura română, pe care a absolvit-o în 1966. Tot aici îşi susţine, în 1971, doctoratul în filologie, cu teza ”Neagoe Basarab şi Învăţăturile către fiul său Theodosie. Probleme controversate”.
A lucrat ca bibliotecar la Patriarhia Română, redactor la revistele Patriarhiei Române şi la Biblioteca Sfântului Sinod (1959-1960), secretar de redacţie şi redactor al revistei Românoslavica, editată de Asociaţia Slaviştilor (1961-1968), redactor la revista Contemporanul (1968-1973), fiind apoi liber profesionist până în anul 1990. Este membru al Asociaţiei Slaviştilor din România (din 1961), precum şi membru al Uniunii Scriitorilor din România .În 1990 fondează Editura ”Roza Vânturilor”, care publică opere fundamentale mai puţin cunoscute, aparţinând lui Nichifor Crainic, Mircea Eliade, Nae Ionescu ş.a. A fost director al Editurii ”Roza Vânturilor” între 1990-2004.A fost cadru didactic universitar, începând din 1994, la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii ”Valahia” din Târgovişte – lector (1994-1995), conferenţiar (1995-1996), profesor titular şi şef de catedră (1996-2004), profesor consultant (2004-2005) -, disciplina Istoria literaturii române, specialist în istoria literaturii române vechi.Din publicistica sa amintim: ”Studii şi articole de literatură română veche” (1967), ”Literatura română veche” (2 vol., 1969), ”România, pământ de civilizaţie şi sinteză” (1969), ”Atitudini” (1970), ”Spre noi înşine” (1971), ”N. Iorga, sinteza bizantină. Conferinţe şi articole despre civilizaţia bizantină” (Texte alese, traducere şi prefaţă de Dan Zamfirescu, Ed. Minerva, 1972), ”Neagoe Basarab şi învăţăturile către fiul său Teodosie. Probleme controversate” (1973), ”Istorie şi Cultură” (1975), ”Permanenţa patriei” (1975), ”Independenţă şi cultură” (1977), ”Via magna” (1979), ”Contribuţii la istoria literaturii române vechi” (1981), ”Nicolae Iorga. Etape către o monografie” (1981), ”Accente şi profiluri (1963-1983)” (1983), ”O carte fundamentală a culturii române” (1991), ”Ortodoxie şi romano-catolicism în specificul existenţei lor istorice” (1992), ”Lucian Blaga şi condiţia culturii româneşti” (1995), ”Cultura română – o mare cultură cu destin universal” (1996), ”Cultura română – sinteză europeană” (2002), ”Istorie şi cultură” (I, II – 2003) ş.a.În anul 2004, profesorului Dan Zamfirescu i-a fost decernat Ordinul ”Meritul Cultural” în grad de Comandor, potrivit AGERPRES.
Dumnezeu să-l ierte!